Eveniment reghinean

Fiii Satului Iernuţeni, adunarea la “Crizantema”!

De: Robert MATEI

Parohiile Ortodoxă şi Reformată din fostul Iernuţeni sat al Reghinului, conduse preoţíi Vasile Chiorean şi Szekely Gyorgy organizează în data de 21 august începând cu orele 9.00 cea de a II-a ediţie a ,,Fiilor Satului Iernuţeni” în incinta grădinii de vară a Restaurantului ,,Crizantema” (fostul Complex Iernuţeni). Localnicii şi invitaţii lor pot servi la eveniment meniuri bogate la preţuri de criză, vor putea să se înscrie la diferite concursuri distractive, sau cei mai boemi vor putea admira şi cumpăra diferite obiecte de artă din cadrul expoziţiilor de pictură, sculptură şi artizanat care vor fi expuse în cadrul evenimentului. ,,Avem muzică de top pentru toate vârstele şi toate gusturile, avem mici, bere, tocană de viţel , grătare şi iahnie de fasole la discreţie pentru toţi fiii satului Iernuţeni şi prietenii lor care vor să se simtă bine la această sărbătoare. Sperăm să vină cât mai mulţi oameni şi din ţară care s-au născut sau au copilărit aici pentru că nimic nu se compară cu evocările sentimentale a celor care revin acasă la cei dragi şi la părinţii din ce în ce mai bătrăni şi mai neputincioşi care abia aşteaptă să le spună ultimele noutăţi”, a declarat Teugea Ioan administratorul Restaurantului Crizantema.

Anunt important:

AFTR va invita la concurs.Puteti castiga,lunar,un weekend la munte.Detaliile le gasiti aici .

Incident neplacut la strandul din Reghin

Concentratia prea mare de clor din strandul Reghin a bagat 13 copii in spital. Cine este vinovat?

13 copii s-au intoxicat cu clor in timp ce se scaldau, fara grija, in bazinul strandului din Reghin. Parintii au intrat in panica vazand ca incep sa stranute si sa tuseasca, apoi sa respire tot mai greu.

Copiii, cu varste cuprinse intre 3 si 14 ani, venisera fericiti la strand in aceasta dupa-amiaza. Nu se stie de ce, apa din bazinul pentru cei mici a avut dintr-o data o concentratie foarte mare de clor.
Copiii au inceput sa respire greu si, in scurta vreme, li s-a si iritat pielea.
Parintii alarmati au sunat dupa salvare si mai multe echipaje au sosit la strand. Intre timp, starea copiilor se inrautatise, multi au inceput sa verse si sa aiba ameteli. Dupa primele ingrijiri, sapte copii, aflati intr-o stare mai usoara, au ramas internati la spitalul din Reghin, ceilalti sase sunt deja in drum spre Targu Mures.
Dintre ei, in starea cea mai grava este un copil de 4 ani, acum conectat la aparate de terapie intensiva.
Intre timp la strandul din Reghin, atat politia cat si Directia de sanatate publica au deschis anchete.

De la Reghin, pe front cu armata română

De: Nicolae BALINT

 

A luptat în ambele războaie mondiale. În Primul Război Mondial a fost loial până la capăt statului austro-ungar. În cel de-al Doilea Război Mondial, a fost loial statului român. A fost însă înainte de toate un profesionist al armelor. Ofiţer de excepţie, cu o riguroasă şi solidă formaţie şi pregătire militară, generalul de corp de armată Hugo Schwab - originar din Reghin - a demonstrat competenţă, dăruire şi sacrificiu de sine. Un adevărat militar profesionist, dar şi un caz aparte, tragic şi demn, un adevărat model peste timp.

A preferat moartea

Născut la Reghin, în 1887, Hugo Schwab, tânăr ofiţer de carieră în armata austro-ungară,   a căzut prizonier la ruşi, pe frontul din Galiţia, în noiembrie 1914. După patru ani de prizonierat, în anul 1918 s-a reîntors în Transilvania cu trenul prizonierilor de război austro-ungari ce se repatriau din Rusia, după Pacea de la Brest-Litowsk. Sfârşitul războiului l-a găsit căpitan în rezervă, dar a fost reintegrat la cerere, în 1919, în armata română. Până în anul 1921 s-a aflat în garnizoana Târgu-Mureş, iar ulterior a comandat diferite subunităţi şi unităţi la Turda şi Alba-Iulia. În 1931 - timp de un an - s-a aflat din nou la Târgu-Mureş, în cadrul corpului de comandă şi stat major al Regimentului 82 infanterie. Colonel din 1928, Hugo Schwab a fost avansat general de brigadă în 1935, iar câteva luni mai târziu general de divizie. În anul 1941 a început participarea sa, la campania din Rusia, cu Divizia 9 infanterie. Pe data de 24 august 1944, la o zi după întoarcerea armelor împotriva Germaniei şi trecerea armatei române de partea aliaţilor, Hugo Schwab se afla la comanda Corpului 7 Munte al cărui punct de comandă se afla la mânăstirea Văratec. Conştient de faptul că datorită originii sale germane va fi luat prizonier de ruşi - mai târziu s-a aflat că era trecut de ruşi pe lista criminalilor de război - generalul a preferat să se sinucidă. A făcut acest lucru cât se poate de discret şi fără să lase nicio explicaţie scrisă, dar care a putut fi dedusă logic din atitudinea ulterioară a sovieticlor faţă de cei de origine etnică germană. Generalul Hugo Schwab este înmormântat la mânăstirea Agapia, în Moldova, iar mormântul său poartă o cruce ortodoxă de lemn, pe care scrie simplu: “Eroul general Hugo Schwab, mort la 24.08.1944”.      

Loialităţi successive

În timpul celui de-al doilea război mondial un important număr de cetăţeni români, de naţionalitate română, maghiară sau germană au luptat, fie ca voluntari, fie ca militari activi în cadrul altor armate. Wehrmacht, armata sovietică, armata maghiară sau armata română, au fost cele care - potrivit convingerilor personale - i-au primit în organica lor. Până la sfârşitul anului 1943, mai mult de 60.000 de tineri germani - cetăţeni români din România - s-au înrolat în unităţile Waffen SS şi aproximativ 15.000 în Wehrmacht şi Organizaţia "Todt". Cei mai mulţi dintre cei înrolaţi în Waffen SS, au servit în Divizia 8 cavalerie SS "Florian Geyer", Divizia 11 voluntari SS Panzer Grenadier "Nordland", Divizia 17 voluntari SS Panzer Grenadier "Götz von Berlichingen", Divizia 18 voluntari Panzer Grenadier "Horst Wessel" şi Divizia 7 munte SS "Prinz Eugen". Spre sfârşitul războiului, mulţi etnici germani din România au fost folosiţi pentru a completa golurile unor unităţi germane aflate în diferite coltuţi ale Europei. Totuşi, au fost şi mulţi etnici germani care nu au părăsit armata română, cei mai cunoscuţi fiind generalii Hugo Schwab - ce a comandat între 1941-1944, pe rând, Divizia 9 infanterie, Corpul 3 armată, Corpul de Munte şi Corpul 7 armată - şi generalul Carol Schmidt care a comandat Divizia 19 infanterie, între iunie 1941-martie 1943.

Românii în unităţi speciale

Unul dintre cele mai mari grupuri de comando SS românesc (din cele trei create) a fost organizat pe lângă unitatea specială denumita SS Jagdverbaende "Südost", comandată de celebrul Standartenführer SS Otto Skorzeny, şi a fost dislocat la Stockerau Hollabrun, lângă Viena. Era preconizată utilizarea acestei unităţi pentru misiuni de sabotaj în spatele liniilor sovietice, în timpul ofensivei plănuite de Armata 6 SS de tancuri în Ungaria, în cursul lunii martie 1945. Ofensiva fiind ulterior anulată, personalul antrenat al subunităţii româneşti a fost utilizat în acţiuni de mică anvergură împotriva trupelor sovietice în timpul ultimelor săptămâni de război. Instruită de către Abwehr - serviciul de informaţii al Wermacht (armata germană) - o altă subunitate românească a fost pregătită într-o tabără de lângă Viena. Parte din personalul acestei subunităţi a fost paraşutată în ultimele luni de război în spatele liniilor sovietice, unde au desfăşurat acţiuni de sabotaj, iar ulterior, după încheierea războiului, tabăra a fost preluată de americani şi folosită în timpul Războiului Rece împotriva sovieticilor. Odată cu instructorii au fost preluaţi şi o parte dintre cei ce se instruiseră acolo.

Distracţie şi specialităţi culinare la Festivalul Afinelor

De: Monica MANASOIU

 

Astăzi, de la ora 16.00, Asociaţia pentru Dezvoltarea Satului Câmpu-Cetăţii vă aşteaptă la Festivalul Afinelor, dedicat gustoaselor fructe ale muntelui, culese de ţărani de la 1.500 de metri altitudine.
Organizatorii promit să ofere muzică, distracţie şi voie bună, pe lângă delicioasele produse preparate din afine: gem, sirop, ceai, lichior şi suc, toate provenite din recolta locală.
Referitor la programul Festivalului, Kadar Levente, membru al Asociaţiei organizatoare, a declarat că atmosfera va fi întreţinută de formaţii noi, mai puţin cunoscute. “Dorim să promovăm persoanele talentate. Din Târgu-Mureş va veni cântăreaţa Cristina Bogdan, va mai veni o trupă din Sovata. De asemenea, vom avea o formaţie care va asigura muzica pentru distracţie. Ei cântă de la muzică populară românească şi maghiară, până la muzică uşoară, deci va fi muzică pentru toată lumea”, a declarat Kadar Levente.
Festivalul durează până duminică, iar vizitatorii pot vizita expoziţii de sculptură, pictură şi fotografie, iar amatorii pot participa la concursuri de băut bere. Se aşteaptă aproximativ 1.500 de persoane, care pot, de asemenea, vizita o serie de obiective turistice precum ruine şi burguri din epoca romană, reutilizate în Evul Mediu, ruinele cetăţii Vityal (sec. XIV–XVI) – de unde vine şi numele comunei "Câmpul Cetăţii", precum şi o biserică romano-catolică din secolul XV-lea. Zona este renumită şi pentru lacurile sale. Hanul din Câmpu-Cetăţii serveşte drept specialitate păstrăvul la gratar. Se poate şi pescui pe lacul de lângă localul amintit, cu avantajul că exemplarele capturate vor fi gătite imediat.
Satul Câmpu-cetăţii aparţine de comuna Eremitu şi se află la aproximativ 19 kilometri de staţiune Sovata.

Operaţiuni speciale în Călimani (I)

De: Nicolae BALINT

 

În preajma anului 1949, câţiva mureşeni curajoşi s-au retras în apropierea Munţilor Călimani şi au încercat să constituie o formă de rezistenţă anticomunistă. Aveau avantajul cunoaşterii zonei montane, dar erau slab pregătiţi şi dotaţi cu armament. Zona a fost împânzită cu informatori deghizaţi în ciobani şi cu miliţieni deghizaţi în pădurari. Anihilarea acestora a fost o problemă destul de dificilă pentru forţele de ordine, dar ea a fost rezolvată cu concursul conjugat al forţelor de Securitate şi Miliţie, precum şi al unor forţe venite de la Bucureşti. Printre cei sosiţi din Capitală era şi celebrul Eugen Alimănescu, un poliţist erou - devenit miliţian - al luptelor cu bandiţii. În momentul de faţă - în lipsa mai multor documente relevante - este încă greu de spus, cât a fost rezistenţă anticomunistă şi cât banditism în acţiunile celor din Călimani.      

Filajul şi culegerea de informaţii, premergătoare acţiunilor din Călimani

Prin ordinul nr. 112/69172 din 8.12.1948 al Direcţiei Generale a Securităţii Poporului (DGSP), se transmitea Serviciului de Securitate din Târgu-Mureş - prin intermediul Regionalei de Securitate Cluj - ordinul circular nr. 1 din 11.12.1948. Mai marii de la Bucureşti solicitau să fie informaţi asupra mai multor aspecte de interes general, precum şi asupra aspectelor privind acţiunile partidelor recent interzise. În acest sens, se solicita spre exemplu a se afla “cine sunt persoanele de încredere din teritoriu însărcinate să raporteze la centru (PNL Bucureşti - n.a.), rezultatele activităţii lor în teritoriu, ce instrucţiuni li s-au dat de la Bucureşti, deplasările şi activitatea lor după primirea instrucţiunilor de la Bucureşti”. Promptă, pe data de 27.03.1949, cu adresa nr. 1/3990, Securitatea mureşeană raporta la Bucureşti, prin intermediul aceleiaşi Regionale Cluj căreia i se subordona ierarhic, faptul că “am organizat o reţea informativă, dând instrucţiuni informatorilor în această problemă pentru a putea urmări cât mai aproape activitatea acestora (delegaţilor PNL din teritoriu - n.a.)…” În dosarul cu problema “Bande” (1948) - adresa cu nr. 1/16051 din august 1949 - întocmită de Serviciul local de securitate din Târgu-Mureş, printre mai mult sau mai puţin anonimii Covrig Vasile din Vătava (implicat în mişcarea legionară), Toderic Gheorghe, tot din Vătava, care se făcea vinovat de legături cu Covrig Gheorghe sau de urmăritul naţional Cristea Petru din Topliţa care se făcea vinovat de împuşcarea în 1946 a doi funcţionari din Gărzile Populare, am remarcat şi numele omului de cultură mureşean Vasile Netea. Motivul? Netea, potrivit menţiunilor Securităţii mureşene, “la afirmaţiile (care ?) făcute de Toderic, s-a ataşat… (Netea - n.a.) a fost semnalat la locul numit Poiana Rusca din munţii Răstoliţei”.

Problema bandelor din Călimani era însă una cât se poate de presantă, aşa că pe data de 13 septembrie 1949, a sosit de la Bucureşti căpitanul Eugen Alimănescu (Direcţia Generală a Miliţiei), care împreună cu căpitanul de miliţie Ioan Sasu (comandantul Miliţiei Judeţului Mureş) şi sublocotenentul Constantin Radu din partea Serviciului de Securitate Târgu-Mureş au convenit măsurile ce trebuiau luate grabnic pentru anihilarea bandelor….

Va urma .

Va recomand sa cititi si interviul cu Ovidiu Dan, mureseanul de la Microsoft,pe care il gasiti aici 

Lectura placuta.

La Reghin se construiau cândva avioane!

De: Monica MANASOIU (http://www.zi-de-zi.ro/ )

 

In anii `50-`60, Reghinul se afla printre constructorii consacraţi de avioane, bărci şi elicoptere. Locul este cunoscut astăzi ca IPL (Întreprinderea de Prelucrare a Lemnului). Inginerii reghineni au realizat aparate care au concurat şi au produs chiar invidia multor oraşe şi întreprinderi de profil din ţară.
În martie 1950, Vladimir Noviţchi a pus, pentru prima oară în România, bazele unei fabricaţii în serie mare a planoarelor de şcoală, antrenament şi performanţă la Reghin. El a început prin instruirea unui colectiv de tineri localnici în cele mai diverse meserii. Mulţi dintre ei erau aeromodelişti veniţi din ţară şi absolvenţi ai unor şcoli profesionale sau foşti instructori de zbor. Alţii au fost trimişi de Comisia Centrală a Aviaţiei Sportive şi au rămas alături de meseriaşii calificaţi cuceriţi de idee ori atraşi de mirajul aviaţiei.
Cu timpul, s-a dezvoltat o secţie metalurgică aptă să producă aceste piese. Planoarele erau tot mai căutate, iar producţia a început să crească vertiginos.
Vladimir Noviţchi în 1950 a încercat, personal, în zbor, primul Baby – rebotezat „RG-1” - fabricat la Reghin. Au fost construite, în total, 158 de unităţi. Au urmat planoarele RG-2 „Partizan” (biloc) (17 unităţi), RG-3 „Stahanov” (biloc) (51 unităţi), RG-4 „Pionier” (62 unităţi) şi RG-5 „Pescăruş” (30 unităţi). Aceste planoare au reuşit, mânuite de maeştri ai manşei, să obţină recorduri de altitudine, distanţă şi regularitate, atrăgându-şi respectul şi admiraţia chiar şi din partea unor constructori concurenţi din afara ţării. Folosind experienţa acumulată, întreprinderea a făcut un pas înainte, trecând la producţia de avioane. Făcând concurenţă Braşovului s-au proiectat şi construit avioanele de şcoală şi antrenament RG-6 şi RG-7 „Şoim”, diferite între ele prin motorul folosit. Ţinând seama de necesitatea unui elicopter pentru executarea unor misiuni de supraveghere aeriană, împreună cu inginerul Andrei Rado, Vladimir Noviţchi a proiectat şi realizat primul elicopter românesc, RG-8 H-1 „Ţânţar”, în prototip. Din păcate, în absenţa unui motor românesc, elicopterul a fost echipat cu un motor cehesc, refuzat, în cele din urmă, de producător. Ultima aeronavă construită la Reghin a fost planorul biloc de performanţă RG-9 „Albatros”, ieşit din fabrică într-un număr de 10 bucăţi. Secţia de construcţii aeronautice a fost desfiinţată în 1958.