| Reghin, mai demult Reghinul Sasesc, (in germana Sachsisch-Regen, Deutsch-Regen, in maghiara Szaszregen, ) este un municipiu si al doilea oras ca marime din judetul Mures, Transilvania, Romania. Are o populatie de 36.126 locuitori Municipiul este situat pe raul Mures, la confluenta acestuia cu raul Gurghiu, la 46°46"33" latitudine nordica si 22°42"30" longitudine estica. Altitudinea la care este situat orasul este de 395 m, punctul geografic cel mai de jos fiind raul Mures - 350 m iar cel mai inalt Padurea Rotunda - 455 m. Tinutul etnografic din jurul Reghinului poarta denumirea de Reener Landchen (tarisoara Reghinului sau Micul tinut al Reghinului). Vechea denumire a Reghinului este aceea de Reghinul Sasesc traducere romaneasca a denumirii germane Sachsisch Regen respectiv a celei unguresti Szaszregen. intr-o diploma emisa in anul 1228 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, localitatea este mentionata cu denumirea de Regun. in anul 1555, pe un pilastru al zidului de incinta a orasului Reghin, fusese daltuit urmatorul text, in limba germana: Kein Heil kommt vom Krieg, den Frieden erbitten wir alle (De la razboi nu vine nimic bun, ne rugam cu totii pentru pace) In anul 1924 a avut loc incorporarea Reghinului Unguresc (Reghin-sat, Magyarregen, Ungarisch-Regen) la oras, care crestea astfel cu 995 hectare in partea de nord. Municipiul Reghin are o suprafata de 7.282 ha, din care: 785 ha curti si cladiri; 62,5 ha strazi, 41,61 ha parcuri si zone verzi; 1.334 intravilan; 4.345 ha suprafete agricole si 624 ha fond forestier. Reghinul este traversat de calea ferata Targu Mures-Deda, precum si de drumurile E15 Targu Mures-Toplita, E15/A Reghin-Bistrita, DN16 Reghin-Cluj-Napoca si de drumurile judetene modernizate Reghin-Lapusna si Reghin-Sovata. Municipiul se afla amplasat la intersectia a doua axe de intensa si veche circulatie, una pe Valea Muresului (Targu Mures-Reghin-Deda-Toplita) si alta pe Valea Gurghiului spre campia Transilvaniei (Lapusna-Gurghiu-Reghin-Craiesti) Municipiul se afla la urmatoarele distante fata de: - Targu Mures - 32 km - Cluj-Napoca - 102 km - Bistrita - 63 km - Toplita - 70 km - Sovata - 40 km - Lapusna - 42 km - Batos - 14 km Sursa: http://www.wikipedia.org/ |
Despre Reghin II
Data intemeierii Reghinului nu este cunoscutã. În orice caz, locul este mai vechi decât prima pomenire din 1228, si trebuie pus în legãturã cu extinderea granitei de prisãci a cuceririi maghiare. Gustav Rösler, istoric si fiu al Reghinului-Sãsesc, era de pãrere cã locul ar fi fost întemeiat în timpul lui Ludovic cel Sfânt (1O77-1O95) când granita de prisãci din nordul Transilvaniei a fost stabilitã pe înãltimi si pe Mures.
Într-un loc favorabil din punct de vedere strategic, cu largã vedere în susul si în josul râului, vis-á-vis de confluienta Gurghiului cu Muresul, prima asezare s-a închegat aici, în nou construitul sistem de apãrare. Prima asezare a fost pe aceastã terasã. De aici s-a extins mai târziu târgul în decursul timpului mai ales spre sud, apoi în sus spre pãdurea rotundã si în jos pe malul Muresului, unde necesarele mori îsi aveau locul lor de functionare.
Mai târziu, asezarea si-a pierdut caracterul de apãrare, si putu sã-si lãrgeascã strâmtele granite de pânã atunci ale micului spatiu de asezare, si sã se extindã
Un al doilea eveniment hotãrâtor în viata tinerei asezãri a fost dãruirea pãmântului regal de pe valea de sus a Muresului celor douã familii nobiliare unguresti Tomaj si Kacsik. La 1228 regele Andrei al II-lea (12O5-1235) dãruieste magistrului Dionysie din familia Tomaj, salvatorul de la 1213 al fiului sãu, "possesio nomine Sceplok", document în care este pomenit pentru prima datã numele localitãtii (Regun)descrierea posesiunii.
Localitatea este distrusã în urma marii invazii mongole din 1241. O nouã invazie a tãtarilor, aliati cu cumanii, are loc la 1285, pãtrunzând în Ungaria. Ei sunt semnalati si în zona Reghinului; acest lucru îl demonstreazã toponimia, cãci înãltimea de pe dealul Pisicii se numeste de-atunci în dialect "Tutterhirnche". Pentru populatia germanã a asezãrii, la 133O se construieste biserica ce este dedicatã Fecioarei Maria, asa cum aflãm din inscriptia aflatã în cor (cea mai veche inscriptie în limba latinã dintr-o bisericã din Transilvania).
La 23 octombrie 1361 voievodul Dionisie al Transilvaniei confirmã dreptul clujenilor de a face comert cu Bistrita, Teaca, Reghin si Târgu-Mures. Prin aceasta se demonstreazã cã la Reghin exista la acea datã o populatie care se îndeletnicea cu comertul si mestesugurile. Între 1382-1387, Ladislau de Lasoncz încearcã în zadar la Roma obtinerea dreptului de a înfiinta la Reghin o mânãstire augustinianã.
În anul 1494 sunt reînnoite vechile privilegii ale orasului Reghin, cu consimtãmântul domnilor si patronilor orasului. Din timpurile împãratului si regelui Sigismund, mai exact din 14O5, cetãtenii se bucurau de dreptul sã aresteze rãufãcãtorii în teritoriul si districtul sãu, sã-i urmãreascã, sã-i amendeze, sã-i tortureze si sã-i trimitã la moarte. Împãratul Ferdinand I le dã cetãtenilor Reghinului privilegiul sã se bucure de dreptul de vânzare si de cumpãrare dupã casele lor, colonii au dreptul la liberã strãmutare.
De-a lungul timpului, localitatea a fost arsã de numeroase incendii. La Reghin s-a tinut o Dietã, începând cu 24 decembrie 166O, în urma cãreia, la 1 ianuarie 1661, Ioan Kemeny este ales Principe al Transilvaniei. Când, la 179O au fost ridicate si pentru Transilvania decretele josefinice, s-au repetat atacurile asupra drepturilor si libertãtilor de curând stabilite prin hotãrâri guberniale. Guvernul a stabilit prin ordonanta din 12 martie 1762, ca Reghinul-Sasesc, in privinta jurisdictiei avea sa ramanã independent fata de comitat; ca urmare a acestei ordonante, trebuia ca toate chestiunile de drept sã fie judecate si hotarate de Magistratul de aici. Apelurile erau duse la Bistrita, si de-acolo mai departe, catre "Universitatea" Saseasca din Sibiu. Panã la 1796, Reghinul a fost subordonat nemijlocit Guberniumului; dupa aceasta, pana la 1848, inca numai în cazurile de apeluri.
Pentru românii din localitate, s-a construit la 1811 biserica greco-catolicã, pânã atunci credinciosii tinându-si slujbele într-o casã de pe actuala stradã "Nicolae Bãlcescu". Pãmântul bisericii a fost cumpãrat la 181O cu ajutorul familiilor George Bardosi, Ioan Muntean, George si Ioan Marinovici, iar clãdirea a fost construitã cu ajutorul unor familii de macedoromâni, în 1811. Unul din cele mai triste momente din trecutul Reghinului a fost cel al Revolutiei de la 1848, când, pe 2 noiembrie, orasul este ars in întregime de trupele secuiesti. Pierderile materiale au fost imense. De asemenea, a ars primãria cu tot cu arhiva existentã în ea. Locuitorii au fugit înspre Batos, luând cu ei bunurile cele mai de pret. Cu decretul din 31 august 1849, Reghinul împreunã cu localitãtile sãsesti din jur a fost încorporat Sachsenlandului, devenind capitalã raionalã. Jurisdictia a fost atribuitã cercului filial bistritean.
La 1O martie 1863, sãrbãtoare în Reghin: dupã alte tentative mai vechi si nereusite (1817, 1848, 1861), el este ridicat la rangul de oras liber imperial; are loc nunta de aur a orasului, ("Die Reener Hochzeit"), când români, maghiari si germani, adunati în centrul orasului si îmbrãcati în haine de sãrbãtoare, salutã evenimentul.
În 1866 se finalizeazã construirea sinagogii evreilor din Reghin, situatã la coltul actualelor strãzi Sãrii si ªcolii. Românii din oras îsi întemeiazã prima lor bancã, la 1889: banca "Muresana", condusã de Patriciu Barbu, dupã ce în 1874 ei si-au întemeiat o filialã a Astrei, condusã de Ioan Pop Maior. Atât ASTRA, cât si "Muresana", au contribuit la ridicarea culturalã si economicã a românilor din împrejurimi.
La 1895, apare primul ziar din Reghin; "Sächsisch-Regener Wochenblatt", care va apare fãrã întrerupere pânã la 1926. Îi urmeazã altele, în limba maghiarã si mai târziu în limba românã. Reghinul a fost unul dintre orasele care au fost electrificate încã înainte de Unire.
La 191O a fost construitã prima uzinã electricã. În 1914 a izbugnit primul rãzboi mondial, si multi tineri ai orasului au pierit pe fronturile din est si din vest. În 1918 Transilvania s-a unit cu România, deschizându-se noi perspective pentru locuitorii orasului Reghin. În 1928 se înfiinteazã la Reghin prima echipã de handbal feminin din România.
Într-un loc favorabil din punct de vedere strategic, cu largã vedere în susul si în josul râului, vis-á-vis de confluienta Gurghiului cu Muresul, prima asezare s-a închegat aici, în nou construitul sistem de apãrare. Prima asezare a fost pe aceastã terasã. De aici s-a extins mai târziu târgul în decursul timpului mai ales spre sud, apoi în sus spre pãdurea rotundã si în jos pe malul Muresului, unde necesarele mori îsi aveau locul lor de functionare.
Mai târziu, asezarea si-a pierdut caracterul de apãrare, si putu sã-si lãrgeascã strâmtele granite de pânã atunci ale micului spatiu de asezare, si sã se extindã
Un al doilea eveniment hotãrâtor în viata tinerei asezãri a fost dãruirea pãmântului regal de pe valea de sus a Muresului celor douã familii nobiliare unguresti Tomaj si Kacsik. La 1228 regele Andrei al II-lea (12O5-1235) dãruieste magistrului Dionysie din familia Tomaj, salvatorul de la 1213 al fiului sãu, "possesio nomine Sceplok", document în care este pomenit pentru prima datã numele localitãtii (Regun)descrierea posesiunii.
Localitatea este distrusã în urma marii invazii mongole din 1241. O nouã invazie a tãtarilor, aliati cu cumanii, are loc la 1285, pãtrunzând în Ungaria. Ei sunt semnalati si în zona Reghinului; acest lucru îl demonstreazã toponimia, cãci înãltimea de pe dealul Pisicii se numeste de-atunci în dialect "Tutterhirnche". Pentru populatia germanã a asezãrii, la 133O se construieste biserica ce este dedicatã Fecioarei Maria, asa cum aflãm din inscriptia aflatã în cor (cea mai veche inscriptie în limba latinã dintr-o bisericã din Transilvania).
La 23 octombrie 1361 voievodul Dionisie al Transilvaniei confirmã dreptul clujenilor de a face comert cu Bistrita, Teaca, Reghin si Târgu-Mures. Prin aceasta se demonstreazã cã la Reghin exista la acea datã o populatie care se îndeletnicea cu comertul si mestesugurile. Între 1382-1387, Ladislau de Lasoncz încearcã în zadar la Roma obtinerea dreptului de a înfiinta la Reghin o mânãstire augustinianã.
În anul 1494 sunt reînnoite vechile privilegii ale orasului Reghin, cu consimtãmântul domnilor si patronilor orasului. Din timpurile împãratului si regelui Sigismund, mai exact din 14O5, cetãtenii se bucurau de dreptul sã aresteze rãufãcãtorii în teritoriul si districtul sãu, sã-i urmãreascã, sã-i amendeze, sã-i tortureze si sã-i trimitã la moarte. Împãratul Ferdinand I le dã cetãtenilor Reghinului privilegiul sã se bucure de dreptul de vânzare si de cumpãrare dupã casele lor, colonii au dreptul la liberã strãmutare.
De-a lungul timpului, localitatea a fost arsã de numeroase incendii. La Reghin s-a tinut o Dietã, începând cu 24 decembrie 166O, în urma cãreia, la 1 ianuarie 1661, Ioan Kemeny este ales Principe al Transilvaniei. Când, la 179O au fost ridicate si pentru Transilvania decretele josefinice, s-au repetat atacurile asupra drepturilor si libertãtilor de curând stabilite prin hotãrâri guberniale. Guvernul a stabilit prin ordonanta din 12 martie 1762, ca Reghinul-Sasesc, in privinta jurisdictiei avea sa ramanã independent fata de comitat; ca urmare a acestei ordonante, trebuia ca toate chestiunile de drept sã fie judecate si hotarate de Magistratul de aici. Apelurile erau duse la Bistrita, si de-acolo mai departe, catre "Universitatea" Saseasca din Sibiu. Panã la 1796, Reghinul a fost subordonat nemijlocit Guberniumului; dupa aceasta, pana la 1848, inca numai în cazurile de apeluri.
Pentru românii din localitate, s-a construit la 1811 biserica greco-catolicã, pânã atunci credinciosii tinându-si slujbele într-o casã de pe actuala stradã "Nicolae Bãlcescu". Pãmântul bisericii a fost cumpãrat la 181O cu ajutorul familiilor George Bardosi, Ioan Muntean, George si Ioan Marinovici, iar clãdirea a fost construitã cu ajutorul unor familii de macedoromâni, în 1811. Unul din cele mai triste momente din trecutul Reghinului a fost cel al Revolutiei de la 1848, când, pe 2 noiembrie, orasul este ars in întregime de trupele secuiesti. Pierderile materiale au fost imense. De asemenea, a ars primãria cu tot cu arhiva existentã în ea. Locuitorii au fugit înspre Batos, luând cu ei bunurile cele mai de pret. Cu decretul din 31 august 1849, Reghinul împreunã cu localitãtile sãsesti din jur a fost încorporat Sachsenlandului, devenind capitalã raionalã. Jurisdictia a fost atribuitã cercului filial bistritean.
La 1O martie 1863, sãrbãtoare în Reghin: dupã alte tentative mai vechi si nereusite (1817, 1848, 1861), el este ridicat la rangul de oras liber imperial; are loc nunta de aur a orasului, ("Die Reener Hochzeit"), când români, maghiari si germani, adunati în centrul orasului si îmbrãcati în haine de sãrbãtoare, salutã evenimentul.
În 1866 se finalizeazã construirea sinagogii evreilor din Reghin, situatã la coltul actualelor strãzi Sãrii si ªcolii. Românii din oras îsi întemeiazã prima lor bancã, la 1889: banca "Muresana", condusã de Patriciu Barbu, dupã ce în 1874 ei si-au întemeiat o filialã a Astrei, condusã de Ioan Pop Maior. Atât ASTRA, cât si "Muresana", au contribuit la ridicarea culturalã si economicã a românilor din împrejurimi.
La 1895, apare primul ziar din Reghin; "Sächsisch-Regener Wochenblatt", care va apare fãrã întrerupere pânã la 1926. Îi urmeazã altele, în limba maghiarã si mai târziu în limba românã. Reghinul a fost unul dintre orasele care au fost electrificate încã înainte de Unire.
La 191O a fost construitã prima uzinã electricã. În 1914 a izbugnit primul rãzboi mondial, si multi tineri ai orasului au pierit pe fronturile din est si din vest. În 1918 Transilvania s-a unit cu România, deschizându-se noi perspective pentru locuitorii orasului Reghin. În 1928 se înfiinteazã la Reghin prima echipã de handbal feminin din România.
