Modalităţi de reducere a stresulu

LA MULTI ANI tuturor celor care poarta numele de MARIA sau alte nume derivate.

De: Psiholog: Gabriela Maria MAN

Gabriela Maria Man este psiholog şi asociat în cadrul Man & Man Societate Civilă Profesională de Psihologie, absolventă a Facultăţii de Ştiinţe, Specializarea Psihologie din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, absolventă a masteratului „Psihologie clinică si psihoterapie” la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu şi absolventă a Şcolii de Psihodramă Clasică din cadrul Asociaţiei Române de Psihodramă Clasică.

Stresul, o reacţie regăsită la toţi oamenii

În articolul de data trecută am vorbit despre stres şi despre sursele lui. Pentru cei care nu au citit articolul, stresul a fost definit ca o reacţie regăsită la toţi oamenii şi care apare de cele mai multe ori atunci când o persoană se confruntă cu un eveniment care este evaluat ca fiind periculos sau potenţial periculos fie pentru echilibrul fizic, fie pentru echilibrul psihic. Stresul, aşa cum am precizat şi data trecută, poate să îmbrace diferite forme şi să producă diferite efecte: agresivitate, furie, apatie, nelinişte, depresie, dificultăţi de concentrare şi de rezolvare a sarcinilor
curente. Prin urmare resimţim de cele mai multe ori stresul ca ceva neplăcut şi incomod şi care de cele mai multe ori ne înfrânează mai mult decât ne ajută. În aceste condiţii se ridică întrebarea: cum anume putem face faţă multiplelor surse de stress. Dat fiind faptul că viaţa noastră este plină de solicitări la care trebuie să facem faţă rapid?

Cum diminuăm stresul?

Una dintre modalităţile de diminuare a stresului este legată de gestionarea timpului şi gestionarea activităţilor. Uneori suntem stresaţi pentru că suntem implicaţi în multiple activităţi, care ne solicită. Primul pas în gestiunea ativităţii şi a timpului constă în analiza activităţilor (adică un raport a principalelor beneficii şi a costurilor pe care le implică realizarea sau nerealizarea unei
activităţi anume), pasul al doilea constă în analiza resurselor proprii care sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinii (ceea ce presupune un nivel crescut de autocunoaştere), iar pasul al treilea este cel legat de alcătuirea unei ierarhii cu sarcini prioritare, cu sarcini care pot fi amânate şi cu sarcini la care se poate renunţa.
În momentul în care avem de realizat o sarcină complexă cel mai indicat este să descompunem sarcina în subunităţi şi să fixăm obiective şi termene pentru realizarea fiecărui pas al subunităţii, deoarece în momentul în care o sarcină este mare tindem să o percepem ca pe o ameninţare care ne pune la încercare resursele proprii şi ca pe o sarcină asupra căruia nu putem avea un control mare, însă când descompunem activitatea în subunităţi creştem sentimentul de control avem sentimental împlinirii la fiecărei subunităţi a sarcinii complexe, care duce implicit la reducerea stresului.

Odihna, vitală pentru reducerea stresului

Stresul reprezintă o activare intensă care se conjugă de cele mai multe ori cu disconfortul, ori omul are o capacitate limitată de activare, el poate face faţă situaţiilor de activare intensă doar în măsura în care acestea nu se prelungesc pe perioade mari de timp, nu sunt exagerat de intense şi sunt urmate de perioade de relaxare şi de repaus. O modalitate de a face faţă stresului şi de a preveni stresul este cea legată de respectarea orelor de somn (un adult are nevoie de 7-8 ore de somn pe noapte), iar metodele de relaxare la care fiecare poate să facă apel sunt diverse: de la realizarea unor activităţi plăcute (pictura, dansul, echitaţia, ascultarea muzicii, jocuri de şah, lecturi, etc) până la concedii, ieşiri în aer liber sau până la instituirea unui moment personal, zilnic de linişte. Fiecare om are propriile sale surse de relaxare, de activităţi care îl destind şi fiecare în lupta cu stresul trebuie să facă apel la ele mai des.
O altă modalitate de a reduce stresul este cea referitoare la reglare dintre nivelul de aspiraţii şi resursele personale. Nu de puţine ori ne fixăm scopuri care ne depăşesc cu mult resursele sau pierdem oportunităţi datorită evaluărilor devalorizante ale propriilor resurse (reflectate de stima de sine scăzută) şi care pot fi veritabile surse de stres. Utile în reducerea stresului sunt programele de intervenţie la nivelul stimei de sine, de însuşire a autocontrolului, de cunoaştere a propriilor resurse şi limite, etc. 
O altă modalitate de a face faţă stresului este şi cea de a apela la suportul social (familie, prieteni, grupuri de suport, etc.) deoarece în momentul în care ne confruntăm cu ceva stresant tindem să ne centrăm prea mult asupra modului propriu de rezolvare şi evaluare a problemei, ori când discutăm cu alţii se produce decentrarea de pe propria perspectivă şi pot fi întrevăzute mai multe modalităţi de intervenţie asupra ei.
Reacţia de stres la anumite evenimente este o reacţie în mare parte învăţată, care ca orice lucru care este învăţat, poate suferii modificări atunci când persoana consideră că vechea modalitate de reacţie este una inadecvata şi care-i provoacă prejudicii.

Man & Man Societate Civilă Profesională de Psihologie
Târgu-Mureş,  B-dul 1 Decembrie 1918  nr. 19, ap. 4,  et.1
E-mail: man_societatepsihologie@yahoo.com 
Telefon: 0747-249.838

Vreti o asigurare,la cele mai mici preturi de pe piata,rapid si comod,din confortul locuintei sau al biroului dumneavoastra?Daca va intereseaza gasiti detalii AICI .

Iti recomand si Cardul Medical "MEDALIAT",un card care iti ofera reduceri substantiale pentru serviciile medicate.Detalii gasesti  AICI

Infodomenii

Tradiţiile din Deda apreciate în Polonia

De: Alex TOTH

Foto:
Lucreţia Cadar, primarul comunei Deda

Primarul comunei Deda, Lucreţia Cadar, a condus delegaţia
Ansamblului „Mini Junii Călimanilor” care a participat în perioada 23 – 29 august la un festival internaţional de folclor organizat în localitatea poloneză Wrzesnia. “Participarea la festivalul din Polonia a fost posibilă datorită unui printr-un proiect european derulat prin intermediul Ligii Femeilor Europene, a cărei membră sunt şi eu din 2010”, a precizat Lucreţia Cadar.

Reporter: Despre ce festival a fost vorba?Lucreţia Cadar: A fost un festival la care au participat ansambluri
folclorice din cinci ţări: România, Israel, Lituania, Ucraina şi Estonia. Practic, a fost vorba despre un schimb intercultural realizat între participanţi, fiecare învăţând dansurile celuilalt. Seara erau spectacole şi peste zi am vizitat mai multe oraşe importante din Polonia. A fost o activitate deosebită. Mai exact, n-a fost vorba de un festival ci de un proiect european realizat pentru schimburi interculturale între ţări care a permis o socializare între copii şi o cunoaştere a tradiţiilor şi obiceiurilor din ţările respective.

Rep.: Care a fost cel mai interesant lucru pe care l-aţi văzut în Polonia?L.C.: Mi s-a părut interesant un centru de turism unde am fost cazaţi şi care mi s-a părut o noutate în sensul că totul era într-o singură locaţie. Era ştrand, sală de mese, spaţii de cazare şi cu flori, un loc de vis şi chiar ar fi o idee pe care ar merita să o preluăm şi în Deda.

Rep.: Cum au fost primite tradiţiile din România?L.C.: Consider că am fost foarte bine primiţi, gazdele noastre au fost foarte interesate de activităţile artistice şi culturale din România. Am prezentat jocurile noastre specifice, care au fost apreciate alături de costumul nostru popular pe care l-am prezentat. Aprecierea gazdelor a fost că avem cel mai frumos port popular dintre toate ţările participante. În plus, ei au învăţat jocul nostru, la fel cum şi noi am învăţat dansul prezentat de israelieni. Dansatorii au avut vârste cuprinse între 16 şi 18 ani şi practic toate spectacolele prezentate în localităţi mari ale Poloniei, adică patru, câte unul în fiecare seară, au avut succes.

Rep.: Aţi avut şi întâlniri oficiale?L.C.: Da, am avut întâlniri cu oficialităţi din Polonia, cu primarul
localităţii unde am fost cazaţi. Perspective există, primarul respectiv s-a arătat interesat de comuna şi zona noastră. Ei au 10.000 de locuitori şi chiar am făcut schimburi de idei despre investiţiile realizate de noi şi de ei şi acest centru de turism era realizat cu o investiţie din partea Uniunii Europene care avea o contribuţie de 60%. Perspectivele sunt frumoase, ne-am promis că vom comunica în continuare şi că vom ţine legătura.


Vreti o asigurare,la cele mai mici preturi de pe piata,rapid si comod,din confortul locuintei sau al biroului dumneavoastra?Daca va intereseaza gasiti detalii AICI .

O scurta lectie de istorie

Am primit,la randul meu,acest material si am fost rugat sa il postez.Sper sa il gasiti,cel putin interesant. NOI SUNTEM....CINE SUNTEM NOI?       Zona geografică în care se află astăzi România, a fost în urmă cu peste 10.000 de ani, vatra lumii, locul unde a început cu adevărat civilizaţia umană. Acest adevăr este destul de greu de digerat pentru celelalte mari naţiuni, printre care şi cu aspiraţii inalte la titlul de popor ales…   În zona Olteniei se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume(18,000 ani inainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi târnacop de miner descoperit vre-o dată, cea mai veche activitate metalurgică a aramei din lume (8,000 ani înainte de Christos), cea mai veche scriere din lume (tăbliţele de la Tărtăria, judeţul Alba 5-6.000 înainte de Christos). Tot aici s-a inventat arcul, au aparut primele furnale din Europa, şi tot de aici au plecat şi s-au format celelalte popoare indo-europene şi nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, sciţii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmaţii, elenii(ahei şi dorieni), fenicienii….etc. Traco-dacii reprezintă cea mai veche şi mai înaltă cultură de pe Pământ, anterioară civilizaţiei Sumeriene, şi totodată cea mai numeroasă (180 - 200 de triburi). Ei puteau fi găsiţi în întreaga Europă (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franţa, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa……chiar şi Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care făcea parte însuşi Burebista.   Scrisul şi odată cu el istoria, au apărut mai întâi în spaţiul tracic şi abia mai târziu in spaţiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultură din Europa, (neolitic) si printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de măsurare a timpului. Începând cu anul 1995, dupa studii îndelungate, însă intenţionat ţinute la subsol, o serie de savanţi americani de prestigiu au ajuns la concluzia că Potopul descris în Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populaţie neaşteptat de dezvoltată, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greacă (ULIMP- Lumină sau Splendoare, în limba traco-dacă), nu era altceva decât muntele Bucegi pe care nu întâmplător dăinuie al doilea Sfinx de pe Pământ. Istoricul Homer spunea că numai tracii ştiau să lupte călare şi cu arcul începând cu mileniul cinci înainte de Christos. Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desăvârşită, toate convenţiile fiind încheiate verbal şi apoi păstrate cu sfinţenie.Lipsa de acasă era semnalată printr-un băţ lăsat la poartă, fiind mai mult decât suficient. Traco-dacii erau singura civilizaţie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o formă a sa.   În jurul anului 1400 Î.C, se construieşte în Tracia nord-Dunăreană, cea dintâi şcoală cu local de sine stătător de pe Terra, numită Androniconul, unde preoţii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare începând cu teologia (cultul Zeului Soare şi al celor 12 constelaţii). Confom mărturiilor rămase posterităţii ale lui Platon şi Socrate, însuşi Pitagora şi-a completat studiile la şcoala Zamolxiană, şi tot ei afirmau că în acea vreme în Dacia existau cei mai de seamă medici ai timpului. Istoricul Herodot, îi considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpaţilor,(Moldova de astăzi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, în Anatolia, unde au fost cunoscuţi ca Cimiry. Migraţi ulterior către Italia, Spania, Anglia şi Irlanda au fost cunoscuţi sub denumirea de celţi. Zona Nord -Dunăreană (România de astăzi), a fost considerată din vechime drept un paradis terestru.Un teren bogat în aproape toate bogăţiile pământului, cu terenuri agricole(Grânarul Europei de mai târziu), păşuni întinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zona bine apărată contra majorităţii dezastrelor naturale…..etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungaţi din vatra strămoşească şi nici deznaţionalizaţi.   Românii păstrează în continuare limba, portul, obiceiurile, tradiţiile strămoşilor de acum 7.000 de ani. Analizele minuţioase de sânge, demonstrează un alt miracol : în ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionata ocupaţie romană, ne-am păstrat puritatea genetică, specifică strămoşilor noştri. România rămâne un miracol, căruia i s-a prevăzut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria în 1922, că românii vor deveni un popor îndrăgit şi respectat de toate popoarele lumii. Bibliografie: - Augustin Deac - Istoria Adevărului Istoric - P.L.Tonciulescu - Ramania, paradisul regăsit - Nicolae Densuşianu - Dacia Preistorică , Vol.1, 2, 3, 4, 5 - Cornel Bârsan - Revanşa Daciei    Vreti o asigurare,la cele mai mici preturi de pe piata,rapid si comod,din confortul locuintei sau al biroului dumneavoastra?Daca va intereseaza gasiti detalii AICI .

Eveniment reghinean

Fiii Satului Iernuţeni, adunarea la “Crizantema”!

De: Robert MATEI

Parohiile Ortodoxă şi Reformată din fostul Iernuţeni sat al Reghinului, conduse preoţíi Vasile Chiorean şi Szekely Gyorgy organizează în data de 21 august începând cu orele 9.00 cea de a II-a ediţie a ,,Fiilor Satului Iernuţeni” în incinta grădinii de vară a Restaurantului ,,Crizantema” (fostul Complex Iernuţeni). Localnicii şi invitaţii lor pot servi la eveniment meniuri bogate la preţuri de criză, vor putea să se înscrie la diferite concursuri distractive, sau cei mai boemi vor putea admira şi cumpăra diferite obiecte de artă din cadrul expoziţiilor de pictură, sculptură şi artizanat care vor fi expuse în cadrul evenimentului. ,,Avem muzică de top pentru toate vârstele şi toate gusturile, avem mici, bere, tocană de viţel , grătare şi iahnie de fasole la discreţie pentru toţi fiii satului Iernuţeni şi prietenii lor care vor să se simtă bine la această sărbătoare. Sperăm să vină cât mai mulţi oameni şi din ţară care s-au născut sau au copilărit aici pentru că nimic nu se compară cu evocările sentimentale a celor care revin acasă la cei dragi şi la părinţii din ce în ce mai bătrăni şi mai neputincioşi care abia aşteaptă să le spună ultimele noutăţi”, a declarat Teugea Ioan administratorul Restaurantului Crizantema.

Anunt important:

AFTR va invita la concurs.Puteti castiga,lunar,un weekend la munte.Detaliile le gasiti aici .

Incident neplacut la strandul din Reghin

Concentratia prea mare de clor din strandul Reghin a bagat 13 copii in spital. Cine este vinovat?

13 copii s-au intoxicat cu clor in timp ce se scaldau, fara grija, in bazinul strandului din Reghin. Parintii au intrat in panica vazand ca incep sa stranute si sa tuseasca, apoi sa respire tot mai greu.

Copiii, cu varste cuprinse intre 3 si 14 ani, venisera fericiti la strand in aceasta dupa-amiaza. Nu se stie de ce, apa din bazinul pentru cei mici a avut dintr-o data o concentratie foarte mare de clor.
Copiii au inceput sa respire greu si, in scurta vreme, li s-a si iritat pielea.
Parintii alarmati au sunat dupa salvare si mai multe echipaje au sosit la strand. Intre timp, starea copiilor se inrautatise, multi au inceput sa verse si sa aiba ameteli. Dupa primele ingrijiri, sapte copii, aflati intr-o stare mai usoara, au ramas internati la spitalul din Reghin, ceilalti sase sunt deja in drum spre Targu Mures.
Dintre ei, in starea cea mai grava este un copil de 4 ani, acum conectat la aparate de terapie intensiva.
Intre timp la strandul din Reghin, atat politia cat si Directia de sanatate publica au deschis anchete.

De la Reghin, pe front cu armata română

De: Nicolae BALINT

 

A luptat în ambele războaie mondiale. În Primul Război Mondial a fost loial până la capăt statului austro-ungar. În cel de-al Doilea Război Mondial, a fost loial statului român. A fost însă înainte de toate un profesionist al armelor. Ofiţer de excepţie, cu o riguroasă şi solidă formaţie şi pregătire militară, generalul de corp de armată Hugo Schwab - originar din Reghin - a demonstrat competenţă, dăruire şi sacrificiu de sine. Un adevărat militar profesionist, dar şi un caz aparte, tragic şi demn, un adevărat model peste timp.

A preferat moartea

Născut la Reghin, în 1887, Hugo Schwab, tânăr ofiţer de carieră în armata austro-ungară,   a căzut prizonier la ruşi, pe frontul din Galiţia, în noiembrie 1914. După patru ani de prizonierat, în anul 1918 s-a reîntors în Transilvania cu trenul prizonierilor de război austro-ungari ce se repatriau din Rusia, după Pacea de la Brest-Litowsk. Sfârşitul războiului l-a găsit căpitan în rezervă, dar a fost reintegrat la cerere, în 1919, în armata română. Până în anul 1921 s-a aflat în garnizoana Târgu-Mureş, iar ulterior a comandat diferite subunităţi şi unităţi la Turda şi Alba-Iulia. În 1931 - timp de un an - s-a aflat din nou la Târgu-Mureş, în cadrul corpului de comandă şi stat major al Regimentului 82 infanterie. Colonel din 1928, Hugo Schwab a fost avansat general de brigadă în 1935, iar câteva luni mai târziu general de divizie. În anul 1941 a început participarea sa, la campania din Rusia, cu Divizia 9 infanterie. Pe data de 24 august 1944, la o zi după întoarcerea armelor împotriva Germaniei şi trecerea armatei române de partea aliaţilor, Hugo Schwab se afla la comanda Corpului 7 Munte al cărui punct de comandă se afla la mânăstirea Văratec. Conştient de faptul că datorită originii sale germane va fi luat prizonier de ruşi - mai târziu s-a aflat că era trecut de ruşi pe lista criminalilor de război - generalul a preferat să se sinucidă. A făcut acest lucru cât se poate de discret şi fără să lase nicio explicaţie scrisă, dar care a putut fi dedusă logic din atitudinea ulterioară a sovieticlor faţă de cei de origine etnică germană. Generalul Hugo Schwab este înmormântat la mânăstirea Agapia, în Moldova, iar mormântul său poartă o cruce ortodoxă de lemn, pe care scrie simplu: “Eroul general Hugo Schwab, mort la 24.08.1944”.      

Loialităţi successive

În timpul celui de-al doilea război mondial un important număr de cetăţeni români, de naţionalitate română, maghiară sau germană au luptat, fie ca voluntari, fie ca militari activi în cadrul altor armate. Wehrmacht, armata sovietică, armata maghiară sau armata română, au fost cele care - potrivit convingerilor personale - i-au primit în organica lor. Până la sfârşitul anului 1943, mai mult de 60.000 de tineri germani - cetăţeni români din România - s-au înrolat în unităţile Waffen SS şi aproximativ 15.000 în Wehrmacht şi Organizaţia "Todt". Cei mai mulţi dintre cei înrolaţi în Waffen SS, au servit în Divizia 8 cavalerie SS "Florian Geyer", Divizia 11 voluntari SS Panzer Grenadier "Nordland", Divizia 17 voluntari SS Panzer Grenadier "Götz von Berlichingen", Divizia 18 voluntari Panzer Grenadier "Horst Wessel" şi Divizia 7 munte SS "Prinz Eugen". Spre sfârşitul războiului, mulţi etnici germani din România au fost folosiţi pentru a completa golurile unor unităţi germane aflate în diferite coltuţi ale Europei. Totuşi, au fost şi mulţi etnici germani care nu au părăsit armata română, cei mai cunoscuţi fiind generalii Hugo Schwab - ce a comandat între 1941-1944, pe rând, Divizia 9 infanterie, Corpul 3 armată, Corpul de Munte şi Corpul 7 armată - şi generalul Carol Schmidt care a comandat Divizia 19 infanterie, între iunie 1941-martie 1943.

Românii în unităţi speciale

Unul dintre cele mai mari grupuri de comando SS românesc (din cele trei create) a fost organizat pe lângă unitatea specială denumita SS Jagdverbaende "Südost", comandată de celebrul Standartenführer SS Otto Skorzeny, şi a fost dislocat la Stockerau Hollabrun, lângă Viena. Era preconizată utilizarea acestei unităţi pentru misiuni de sabotaj în spatele liniilor sovietice, în timpul ofensivei plănuite de Armata 6 SS de tancuri în Ungaria, în cursul lunii martie 1945. Ofensiva fiind ulterior anulată, personalul antrenat al subunităţii româneşti a fost utilizat în acţiuni de mică anvergură împotriva trupelor sovietice în timpul ultimelor săptămâni de război. Instruită de către Abwehr - serviciul de informaţii al Wermacht (armata germană) - o altă subunitate românească a fost pregătită într-o tabără de lângă Viena. Parte din personalul acestei subunităţi a fost paraşutată în ultimele luni de război în spatele liniilor sovietice, unde au desfăşurat acţiuni de sabotaj, iar ulterior, după încheierea războiului, tabăra a fost preluată de americani şi folosită în timpul Războiului Rece împotriva sovieticilor. Odată cu instructorii au fost preluaţi şi o parte dintre cei ce se instruiseră acolo.

Distracţie şi specialităţi culinare la Festivalul Afinelor

De: Monica MANASOIU

 

Astăzi, de la ora 16.00, Asociaţia pentru Dezvoltarea Satului Câmpu-Cetăţii vă aşteaptă la Festivalul Afinelor, dedicat gustoaselor fructe ale muntelui, culese de ţărani de la 1.500 de metri altitudine.
Organizatorii promit să ofere muzică, distracţie şi voie bună, pe lângă delicioasele produse preparate din afine: gem, sirop, ceai, lichior şi suc, toate provenite din recolta locală.
Referitor la programul Festivalului, Kadar Levente, membru al Asociaţiei organizatoare, a declarat că atmosfera va fi întreţinută de formaţii noi, mai puţin cunoscute. “Dorim să promovăm persoanele talentate. Din Târgu-Mureş va veni cântăreaţa Cristina Bogdan, va mai veni o trupă din Sovata. De asemenea, vom avea o formaţie care va asigura muzica pentru distracţie. Ei cântă de la muzică populară românească şi maghiară, până la muzică uşoară, deci va fi muzică pentru toată lumea”, a declarat Kadar Levente.
Festivalul durează până duminică, iar vizitatorii pot vizita expoziţii de sculptură, pictură şi fotografie, iar amatorii pot participa la concursuri de băut bere. Se aşteaptă aproximativ 1.500 de persoane, care pot, de asemenea, vizita o serie de obiective turistice precum ruine şi burguri din epoca romană, reutilizate în Evul Mediu, ruinele cetăţii Vityal (sec. XIV–XVI) – de unde vine şi numele comunei "Câmpul Cetăţii", precum şi o biserică romano-catolică din secolul XV-lea. Zona este renumită şi pentru lacurile sale. Hanul din Câmpu-Cetăţii serveşte drept specialitate păstrăvul la gratar. Se poate şi pescui pe lacul de lângă localul amintit, cu avantajul că exemplarele capturate vor fi gătite imediat.
Satul Câmpu-cetăţii aparţine de comuna Eremitu şi se află la aproximativ 19 kilometri de staţiune Sovata.

Operaţiuni speciale în Călimani (I)

De: Nicolae BALINT

 

În preajma anului 1949, câţiva mureşeni curajoşi s-au retras în apropierea Munţilor Călimani şi au încercat să constituie o formă de rezistenţă anticomunistă. Aveau avantajul cunoaşterii zonei montane, dar erau slab pregătiţi şi dotaţi cu armament. Zona a fost împânzită cu informatori deghizaţi în ciobani şi cu miliţieni deghizaţi în pădurari. Anihilarea acestora a fost o problemă destul de dificilă pentru forţele de ordine, dar ea a fost rezolvată cu concursul conjugat al forţelor de Securitate şi Miliţie, precum şi al unor forţe venite de la Bucureşti. Printre cei sosiţi din Capitală era şi celebrul Eugen Alimănescu, un poliţist erou - devenit miliţian - al luptelor cu bandiţii. În momentul de faţă - în lipsa mai multor documente relevante - este încă greu de spus, cât a fost rezistenţă anticomunistă şi cât banditism în acţiunile celor din Călimani.      

Filajul şi culegerea de informaţii, premergătoare acţiunilor din Călimani

Prin ordinul nr. 112/69172 din 8.12.1948 al Direcţiei Generale a Securităţii Poporului (DGSP), se transmitea Serviciului de Securitate din Târgu-Mureş - prin intermediul Regionalei de Securitate Cluj - ordinul circular nr. 1 din 11.12.1948. Mai marii de la Bucureşti solicitau să fie informaţi asupra mai multor aspecte de interes general, precum şi asupra aspectelor privind acţiunile partidelor recent interzise. În acest sens, se solicita spre exemplu a se afla “cine sunt persoanele de încredere din teritoriu însărcinate să raporteze la centru (PNL Bucureşti - n.a.), rezultatele activităţii lor în teritoriu, ce instrucţiuni li s-au dat de la Bucureşti, deplasările şi activitatea lor după primirea instrucţiunilor de la Bucureşti”. Promptă, pe data de 27.03.1949, cu adresa nr. 1/3990, Securitatea mureşeană raporta la Bucureşti, prin intermediul aceleiaşi Regionale Cluj căreia i se subordona ierarhic, faptul că “am organizat o reţea informativă, dând instrucţiuni informatorilor în această problemă pentru a putea urmări cât mai aproape activitatea acestora (delegaţilor PNL din teritoriu - n.a.)…” În dosarul cu problema “Bande” (1948) - adresa cu nr. 1/16051 din august 1949 - întocmită de Serviciul local de securitate din Târgu-Mureş, printre mai mult sau mai puţin anonimii Covrig Vasile din Vătava (implicat în mişcarea legionară), Toderic Gheorghe, tot din Vătava, care se făcea vinovat de legături cu Covrig Gheorghe sau de urmăritul naţional Cristea Petru din Topliţa care se făcea vinovat de împuşcarea în 1946 a doi funcţionari din Gărzile Populare, am remarcat şi numele omului de cultură mureşean Vasile Netea. Motivul? Netea, potrivit menţiunilor Securităţii mureşene, “la afirmaţiile (care ?) făcute de Toderic, s-a ataşat… (Netea - n.a.) a fost semnalat la locul numit Poiana Rusca din munţii Răstoliţei”.

Problema bandelor din Călimani era însă una cât se poate de presantă, aşa că pe data de 13 septembrie 1949, a sosit de la Bucureşti căpitanul Eugen Alimănescu (Direcţia Generală a Miliţiei), care împreună cu căpitanul de miliţie Ioan Sasu (comandantul Miliţiei Judeţului Mureş) şi sublocotenentul Constantin Radu din partea Serviciului de Securitate Târgu-Mureş au convenit măsurile ce trebuiau luate grabnic pentru anihilarea bandelor….

Va urma .

Va recomand sa cititi si interviul cu Ovidiu Dan, mureseanul de la Microsoft,pe care il gasiti aici 

Lectura placuta.

La Reghin se construiau cândva avioane!

De: Monica MANASOIU (http://www.zi-de-zi.ro/ )

 

In anii `50-`60, Reghinul se afla printre constructorii consacraţi de avioane, bărci şi elicoptere. Locul este cunoscut astăzi ca IPL (Întreprinderea de Prelucrare a Lemnului). Inginerii reghineni au realizat aparate care au concurat şi au produs chiar invidia multor oraşe şi întreprinderi de profil din ţară.
În martie 1950, Vladimir Noviţchi a pus, pentru prima oară în România, bazele unei fabricaţii în serie mare a planoarelor de şcoală, antrenament şi performanţă la Reghin. El a început prin instruirea unui colectiv de tineri localnici în cele mai diverse meserii. Mulţi dintre ei erau aeromodelişti veniţi din ţară şi absolvenţi ai unor şcoli profesionale sau foşti instructori de zbor. Alţii au fost trimişi de Comisia Centrală a Aviaţiei Sportive şi au rămas alături de meseriaşii calificaţi cuceriţi de idee ori atraşi de mirajul aviaţiei.
Cu timpul, s-a dezvoltat o secţie metalurgică aptă să producă aceste piese. Planoarele erau tot mai căutate, iar producţia a început să crească vertiginos.
Vladimir Noviţchi în 1950 a încercat, personal, în zbor, primul Baby – rebotezat „RG-1” - fabricat la Reghin. Au fost construite, în total, 158 de unităţi. Au urmat planoarele RG-2 „Partizan” (biloc) (17 unităţi), RG-3 „Stahanov” (biloc) (51 unităţi), RG-4 „Pionier” (62 unităţi) şi RG-5 „Pescăruş” (30 unităţi). Aceste planoare au reuşit, mânuite de maeştri ai manşei, să obţină recorduri de altitudine, distanţă şi regularitate, atrăgându-şi respectul şi admiraţia chiar şi din partea unor constructori concurenţi din afara ţării. Folosind experienţa acumulată, întreprinderea a făcut un pas înainte, trecând la producţia de avioane. Făcând concurenţă Braşovului s-au proiectat şi construit avioanele de şcoală şi antrenament RG-6 şi RG-7 „Şoim”, diferite între ele prin motorul folosit. Ţinând seama de necesitatea unui elicopter pentru executarea unor misiuni de supraveghere aeriană, împreună cu inginerul Andrei Rado, Vladimir Noviţchi a proiectat şi realizat primul elicopter românesc, RG-8 H-1 „Ţânţar”, în prototip. Din păcate, în absenţa unui motor românesc, elicopterul a fost echipat cu un motor cehesc, refuzat, în cele din urmă, de producător. Ultima aeronavă construită la Reghin a fost planorul biloc de performanţă RG-9 „Albatros”, ieşit din fabrică într-un număr de 10 bucăţi. Secţia de construcţii aeronautice a fost desfiinţată în 1958.

Rabarbura din Nadeş, o afacere profitabilă

De: Monica MANASOIU

 

Rabarbura este o plantă cu tulpina înaltă, cu frunze mari şi gust acrişor ce creşte în grădinile din zona noastră. Bogată în vitamina C are proprietăţi curative, dar în România, încă nu i s-a dat importanţa meritată.
Mircea Munteanu, director de Cabinet al Prefectului de Mureş, a înfiinţat prima cultură de rabarbură din România, în comuna Nadeş. „Ideea de a înfiinţa o cultură de rabarbură mi-a venit anul trecut, în timpul unei vizite în Germania, unde am văzut un lan de rabarbură şi nu mi-a venit să cred cât era de mare şi de bine organizat. Am vorbit cu producătorul respectiv şi am cumpărat 2000 de rădăcini. După acel moment, m-au sunat foarte mulţi oameni care au dorit să cumpere recolta, care abia anul viitor va putea fi strânsă,” spune Mircea Muntean.
De mic copil, ştia de această plantă că are foarte multă vitamina C şi tot felul de minerale, calciu, magneziu şi alte elemente benefice organismului. „În obiceiurile culinare de la noi din zonă, rabarbura se foloseşte pentru deserturi, plăcinte. Se mai face compot din peţiolul tăiat mărunt şi fiert cu apă şi zahăr, care pus apoi la frigider, devine o fantastică băutură răcoritoare pentru vară”, explică directorul care în copilărie mânca rabarbura crudă.

Rabarbura poate fi cultivată de oricineAceastă plantă creşte în grădină şi poate fi cultivată de oricine, reprezentând o alegere sănătoasă în detrimentul fructelor aduse din alte ţări şi injectate cu o mulţime de chimicale. „Cu ce avem noi, putem trăi foarte bine: cu fructe naturale, sănătoase, care ne-ar permite să avem un alt stil de viaţă, fără să ne plângem de criză, pentru că 90% din produsele cu care românii îşi umplu coşurile în furia cumpărăturilor au mari probleme în ceea ce priveşte sănătatea,” subliniază cultivatorul. Se recomandă ca această plantă să fie consumată atât ca desert, dar si pentru proprietăţile sale propice sănătăţii. Din rădăcini se extrage substanţa folosită pentru tratamentele afecţiunilor sistemului digestiv sau ale colonului.
Cultura de rabarbura este situată în comuna Nadeş, are o întindere de 20 de ari şi cultivatorul are în vedere să o extindă. „Aş vrea ca oamenii să revină la vechile obiceiuri, care să domine societatea. O firmă din Bucureşti care produce dulceţuri foarte fine mi-a cerut nişte tulpini de rabarbură de probă, pentru a testa un gem cu vanilie”, a conchis producătorul cu gândul la viitor.

Plata asigurărilor obligatorii de locuinţe, reţinută din ajutorul social

De: Arina MOLDOVAN ( http://www.zi-de-zi.ro/ )

 

Beneficiarii de ajutoare sociale vor prim în perioada următoare mai puţini bani, deoarece Agenţia Naţională de Prestaţii Sociale va încheia pentru aceştia asigurări obligatorii împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundaţiilor urmând să li se reţină sumele aferente din ajutorul social.  În judeţul Mureş este vorba despre peste 3300 de familii.

Plata primelor de asigurare se va face de către Agenţia Naţională de Prestaţii Sociale direct în contul Societăţii Comerciale “Pool-ul de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale” - S.A., care pe baza listei cuprinzând persoanele beneficiare de ajutor social va emite poliţele de asigurare aferente acestora. Sumele aferente plăţii primelor de asigurare vor fi achitate integral de către Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale şi vor fi calculate la cursul valutar stabilit de BNR pentru ziua în care Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale realizează fundamentarea de credite bugetare, aceasta fiind şi data de la care se încheie şi devin valabile poliţele de asigurare. Tariful unei poliţe obligatorii este de 10 euro pe an pentru locuinţele cu pereţi exteriori din cărămidă nearsă sau alte materiale nesupuse unui tratament termic sau chimic, suma maximă asigurată fiind de 10.000 de euro. Acest tip de asigurare se va plăti pentru 1990 de mureşeni, beneficiari ai prestaţiilor sociale, valoarea totală fiind de 18.945 lei. În cazul locuinţelor cu structura de rezistenţă din beton armat, metal ori lemn sau cu pereţi exteriori din piatră, cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic sau chimic, poliţa obligatorie costă 20 de euro pe an, suma maximă asigurată fiind de 20.000 de euro. În această categorie se încadrează 1354 de beneficiari, pentru care se va plăti suma de 26.319 lei.

O certitudine că beneficiarii de ajutor social au asigurare

“În primă instanţă am cerut primăriilor o listă cu situaţia clară, dacă sunt familii care au asigurare şi de care are”, a precizat Cristian Răduţ, directorul executiv al Agenţiei Judeţene de Prestaţii Sociale Mureş.
Prima de asigurare se deduce din suma cuvenită ca ajutor social şi  nu poate fi mai mare de o treime din ajutorul social.  În situaţia în care din prima plată a drepturilor de ajutor social nu se poate constitui suma integrală reprezentând prima de asigurare, atunci deducerea se reportează şi asupra drepturilor ulterioare, până la  plata integrală a primei de asigurare. În situaţia în care dreptul la ajutorul social încetează înainte de recuperarea integrală a sumelor reprezentând prima de asigurare, familia, respectiv persoana singură care a beneficiat de ajutorul social are obligaţia de a achita diferenţa rămasă în termen de maximum trei luni de la încetarea dreptului. “Aceasta este pentru a ne asigura că se asigură, să nu mai plângă că le-au luat casa apa. Pentru că acest tip de beneficiari nu îşi vor asigura niciodată casa”, a mai spus Răduţ. Încheierea acestor asigurări va începe cel mai probabil în luna septembrie şi va ţine până la sfârşitul anului.

MURES - Ajutor pentru găsirea unui loc de muncă

De: Arina MOLDOVAN

 

Peste 8000 de mureşeni au reuşit în acest an să se încadreze pe piaţa forţei de muncă, prin intermediul Programului de Ocupare a Forţei de Muncă pe anul 2011, din cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Mureş.

În total şi-au găsit un loc de muncă 8100 de persoane, 4369 provenind din mediul urban. Cele mai multe persoane care şi-au găsit un loc de muncă, 1987 la număr, au vârste cuprinse între 25-35 de ani. Aceştia au fost încadraţi ca urmare a acordării serviciilor de mediere a locurilor de muncă vacante, a acordării serviciilor de informare şi consiliere profesională, prin organizarea cursurilor de formare profesională şi prin acordarea de alocaţii pentru şomerii care se încadrează înainte de expirarea şomajului.
Totodată, s-au încadrat 310 şomeri peste 45 de ani sau părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale, precum şi 154 absolvenţi din instituţiile de învăţământ, prin subvenţionarea locului de muncă. Aceste obiective au fost atinse şi prin implementarea proiectului strategic „Campanie de comunicare privind serviciile SPO oferite tinerilor şi angajatorilor” finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.  Obiectivul general al acestui proiect este acela de creştere a gradului de vizibilitate a serviciilor SPO în rândul tinerilor aflaţi în căutarea unui loc de muncă şi în rândul angajatorilor. “Campania a pornit de la rezultatele a două studii de piaţă cantitative şi calitative în rândul tinerilor şi angajatorilor, în baza cărora a fost concepută o strategie generală de comunicare şi alte patru tipuri de strategii de comunicare specifice, relaţii publice, comunicare on line, publicitate şi evenimente. Toate aceste realizări din cadrul proiectului sunt foarte utile, având în vedere faptul că în luna iunie,  în evidenţele AJOFM Mureş erau înregistraţi 14.569 şomeri, din care 183 absolvenţi ai promoţiei 2010, rata şomajului înregistrând valoarea de 5,84%”, a declarat Reghina Fărcaş, directorul executiv al AJOFM Mureş.

DEDRAD - la 100 de ani de cultură, sărbătoriţi de Sfântul Ilie

 

De: Robert MATEI şi Ştefan BRUMAR ( http://www.zi-de-zi.ro/  )

 

În data de 20 iulie la Dedrad a avut loc cel mai important eveniment al anului 2011, sărbătorirea Hramului Bisericii Ortodoxe “Sfântul Ilie Tesviteanul” păstorită de preotul Leon Buţ Cherecheş.Eveniomentul a coincis cu organizarea unui spectacol artistic dat de celebrul preot-cântăreţ, Cristian Pomohaci.

Hotârăre de comun acord
Primarul Dumitru Cotoi din comuna Batoş, împreună cu consiliul local au hotărât ca în fiecare an, să serbeze hramul bisericilor din satele aparţinătoare comunei şi toţi preoţii comunei să participe la sfânta liturghiei în satul sărbătorit, iar ziua urmând să se încheie cu un spectacol artistic în Căminul Cutural. Anul acesta a sosit rândul satului Dedrad pentru a doua oară de când s-a împământenit acest obicei. Sfânta Liturghie a fost oficiată de preotul Cherecheş Leon alături de un sobor format din şase preoţi din Batoş, Uila, Goreni, doi preoţi din Reghin şi un preot din satul Cerghizel. La slujba religioasă au luat parte şi oficalităţi judeţene precum: senatorul Corneliu Grosu, deputatul Ciprian Dobre, viceprimarul Reghinului Maria Precup, primarul comunei, Dinu Cotoi şi viceprimarul Ioan Gliga şi o parte din consilierii locali.

Vise fără limite

După-amiaza zilei de 20 iulie, Nicolae Băciuţ, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Mureş, deputatul Ciprian Dobre şi primarul comunei, Dumitru Cotoi au tăiat panglica de la intrarea în Căminul Cultural “Mihail Câmpeanu” proaspăt renovat de firma SC Probinvest SRL. “O sută de ani înseamnă pentru acest spaţiu istoria dumneavoastră, este fotografia devenirii dumneavoastră. Expoziţia din holul căminului ne arată mici secvenţe mărturie despre ce a însemnat 100 de ani de viaţă culturală la Dedrad. Acest moment este de dublă sărbătoare creştinească şi de sărbătoare a culturii satului. Clădirea este absolut minunată şi credeţi-mă că puţine localităţi din acest judeţ se pot lăuda că au un astfel de Cămin Cultural,” a declarat Nicolae Băciuţ. A luat cuvântul apoi primarul comunei, care a precizat: “Inaugurăm Căminul Cultural care astăzi are un acoperiş, tâmplărie, pardoseală toate noi, o igienizare profesională şi o zugrăveală adecavată clădirii. Dintr-o monografie am aflat că această clădire a fost dată în foplosinţă în 1911. Construcţia s-a ridicat cu sprijinul comunităţii de saşi sub conducerea preotului Gustav Kim. Deci azi, în 2011, avem 100 de ani de cultură la Dedrad! Ceea ce înseamnă că şi înaintea noastră oamenii de seamă ai localităţii au ţinut la promovarea culturii şi cu atât mai mult ne obligă pe noi azi să punem la dispoziţia cetăţenilor această clădire cu toate utilităţile”, a precizat primarul Dumitru Cotoi.

Reabilitarea Căminului în timp record
Căminul Cultural a fost achiziţionat cu suma de 300.000 de lei. de Primăria Batoş după multe întâlniri cu proprietarii, diverse negocieri cu reprezentanţii Bisericii Evanghelice. Pentru reabilitarea Căminului Cultural s-a realizat un proiect pentru accesare de fonduri europene. Proiectul a fost declarat eligibil dar nefinanţabil, motiv ca primarul şi consilierii locali să demareze lucrarea de reabilitare din surse proprii. “Visele mele pentru această comună nu au limite şi am mai spus-o cât timp voi fi primar voi face tot ce îmi stă în putinţă pentru dezvoltarea acestei comune pe toate planurile”, a zis Dumitru Cotoi. Firma care a câştigat licitaţia a fost firma SC Probinvest & Construct SRL condusă de omul de afaceri, Biro Gyorgy din municipiul Reghin care a executat lucrările de reabilitare, în timp record.

Spectacol de zile mari
Cui ocazia inaugurării Căminului Cultural, un spectacol artistic a fost moderat de Sorina Bloj, directorul bibliotecii “Petru Maior” din Reghin. Au evoluat formaţia “Hora” a Casei de Cultură “Eugen Nicoară” condusă de dirijorul Ioan Conţiu şi copiii minune: Cosmin Cotârlă, Ana-Maria Grama, Alexandra Crişan, Cristina Fărcaş şi Dan Aurelian Ştefan şi instrumentişti Eugen Goga, Paul Butiurcă şi Daniel Cengher . Spectacolul a continuat cu Ansamblul de Dansuri Populare Româneşti “Doina Mureşului” al Casei de Cultură “George Enescu” din Reghin care are în componenţă mai mulţi dansatori din Dedrad.
De la eveniment nu a lipsit nici grupul de Dansuri Populare de la Goreni care au prezentat un dans specific zonei “Căluşarul femeiesc”, aplaudat la scenă deschisă. Capul de afiş al spectacolului a fost iubitul interpret de muzică populară, Cristian Pomohaci. Costul programului artistic şi protocolul a fost susţinut din contribuţia crescătorilor de animale de pe raza comunei şi a consilierilor locali Batoş.

Mulţumiri celor care au contribuit la reabilitareVreau să aduc mulţumiri în primul rând domnului Biro Gyorgy, administratorul firmei SC Probinvest SRL, domnului Suceava Ilie, care a realizat acoperişul, tot respectul pentru Petrică Sala care ne-a ajutat să amenajăm un parc frumos în faţa căminului. Mulţumesc şi viceprimarului Ioan Gliga şi echipei de angajaţi ai primăriei de la sectorul Gospodărie comunală: Călin, Laurenţiu, Simi, Feri, Baby şi Todel care au muncit foarte mult. Mulţumesc copiilor, femeilor care au ajutat la curăţenie, cetăţenilor pentru că au avut răbdare şi încredere că vom face Căminul Cultural să arate ca o bijuterie şi sper că vor avea grijă de el pentru că de fapt a fost reabilitat pentru ei! Dorin Todea a fost ales pentru rigurozitatea şi calităţile de bun organizator de care dă dovadă.

Dumitru Cotoi, primar

Batoşul şi Dedradul sunt locul unde întotdeauna vin cu plăcere şi mă simt bine, mai ales că îmi aduce aminte de adolescenţa mea aici unde am prins şi eu practicile agricole de la Ferma 2.
Ciprian Dobre deputat PNL

Dumitru Cotoi este un primar PSD foarte bun şi noi suntem extrem de mulţumiţi de activitatea lui în comună. E un primar harnic, destoinic care pas cu pas rezolvă principalele probleme ale comunităţii. Mă uitam astăzi la acest Cămin Cultural extraordinar şi îmi aminteam că prin aprilie 1996 aici am ţinut primul discurs din cariera mea politică!
Alexandru Petru Frătean, preşedinte PSD Mureş

Pe malul Muresului

                                 

- Comentariu -
In timpul vacantei de vara, malurile raurilor sunt locurile preferate ale celor care nu au un strand in apropiere sau prefera sa beneficieze de efectele razelor solare si reconfortarii date de racoarea apei intr-un cadru natural mai linistit, mai putin costisitor, mai intim sau pur si simplu mai altfel decat obisnuitele zone de imbaiere organizate. Este o mica aventura, care, daca reuseste, poate deveni o amintire placuta. Din pacate, in zona in care traim, apa Muresului nu corespunde calitativ inotului sau imbaierii, fiind puternic poluata cu substante organice, aluviuni in suspensie, iar in aval de combinat se mai adauga "cadoul” din "iazul negru”. Zona din amonte de barajul de priza nr. 1, considerata nu demult "paradisul verde al muresenilor”, nu mai este ceea ce a fost acum douazeci de ani, asa ca suntem nevoiti sa urcam inca cel putin un kilometru pentru a gasi cadrul natural prielnic pentru plaja sau pentru picnic. Cea mai sigura este insa zona Bergului Mic de la Sangeorgiu, inainte de curba dubla, unde raul curge cu viteza mai mare si se vad pietrele in albie. Este ceva distanta, dar, daca dorim sa traim in peisajul natural feeric si sa beneficiem de "apa vie”, merita efortul. Se pare ca in aceste zone omul face regula, este liber sa faca tot ce-l taie capul si tot ce isi doreste. Lucrurile insa nu stau asa. Exista si aici reguli care trebuie respectate, atat pentru propria-i protectie, cat si pentru protectia malului si a apei, intrucat Muresul constituie sursa primara pentru apa potabila a municipiului si a celorlalte localitati racordate la sistem. Prin urmare, este interzisa aruncarea in apa si pe mal a reziduurilor de orice fel. Se interzice taierea arborilor si aprinderea focului la sol, precum si orice actiune de agresiune impotriva naturii, impotriva faunei si a vegetatiei acvatice, impotriva pasarilor si animalelor din zona malului. Sunt interzise activitati care pot polua aerul, solul sau apa, cum ar fi spalatul autovehiculelor, carutelor, bicicletelor, pasunatul, spalarea animalelor sau imbaierea acestora si altele. Sunt limitate la 70 dB sonorizarea, auditiile de orice fel si folosirea instrumentelor muzicale. Petardele si pocnitoarele sunt interzise cu desavarsire. Toate acestea sunt menite pana la urma sa determine omul la o atitudine constienta, limitandu-i libertatile la cele normale. Avand in vedere distanta fata de zona rezidentiala este bine sa ne pregatim pentru o iesire de o zi. Intoarcerea catre orele amiezii este obositoare si neplacuta datorita caldurii, prafului si insolatiei puternice. As recomanda tuturor muresenilor, ca macar o data in viata sa vada rasaritul soarelui dinspre Ernei, de pe malul Muresului, in zona "Sapte plopi”, si-i asigur ca vor ramane cu o amintire de neuitat. In orice caz, este bine sa iesim pe mal dis-de-dimineata, lasand autoturismele in parcare si sa marsaluim pe jos sau pe biciclete pana la locul unde vom petrece restul zilei. Rotile, dar mai ales gazele de esapament, vrand-nevrand ridica praful de pe drum si polueaza luciul de apa. Sa ne stabilim un loc unde avem soare, acces sigur la apa, dar si umbra pentru bagaje si pentru a ne feri de efectele daunatoare ale razelor din jurul amiezii. Sa evitam zonele cu plante de mlastina, cele cu multe musuroaie, precum si cele in care inflorescenta vegetatiei atrage insectele zburatoare. Sa evitam pe cat posibil uleiurile si cremele de plaja prea parfumate. Taunii, viespile si albinele salbatice vor fi "curioase” si s-ar putea sa ne "viziteze” cand nici nu ne asteptam. Este bine sa avem la indemana unguente care tin la distanta capusele, mustele, furnicile sau tantarii. Ajuta mult un comprimat de vitamina B6 sau un complex B, luat de dimineata, intrucat schimba putin mirosul transpiratiei si nu le place insectelor hematofage. Alimentele trebuie ascunse cu grija si scoase numai atunci cand le consumam, iar resturile trebuie impachetate si ascunse. As recomanda pentru alimente si sandwiciuri, folia de aluminiu, iar pentru resturi pungi de plastic, suficient de mari ca sa nu permita accesul la ele a "curiosilor” si "pofticiosilor” din zona. Trebuie sa ne asiguram necesarul si rezerva de apa potabila rece si curata, calculand cel putin doi litri pe persoana. Bauturile alcoolice, cele aromate sau indulcite nu sunt recomandate. Sunt benefice si ceaiurile cu efect racoritor (ceai verde, menta, salvie, musetel), dar acestea trebuie indulcite (daca este neaparat necesar) numai inainte de consum. Zaharul fermenteaza la caldura naturala si atrage "pofticiosii”. Inainte de a incepe jocurile cu mingea, alergarea dupa fluturi sau intrarea in apa este bine sa facem o recunoastere amanuntita a terenului, sa eliminam tot ce ne poate crea neplaceri (resturi lasate de altii, sticle sparte, cutii de conserve deschise, pietre pentru fixarea cearceafurilor etc.). Intrarea la apa este bine sa inceapa prin racirea picioarelor si mainilor pana sub brat, dar se poate face usor si un dus dintr-un flacon taiat in gura caruia fixam o pietricica. Apa raului este mai calda la suprafata si poate fi cu pana la cinci grade mai rece la fund. In special catre sfarsitul verii poate sa apara socul hipotermic la cei care nu sunt cumpatati si se scufunda brusc. Inotul in rau, desi este atractiv, este periculos in zonele neamenajate. Este bine sa ne limitam la o balaceala, iar nevoia de miscare s-o compensam cu plimbare, cu jocurile de plaja, cu miscari de gimnastica relaxanta, exercitii de yoga, de culturism si altele cu care ne mai alintam corpul. Expunerea la soare trebuie sa urmeze regulile cunoscute, trebuie alternata cu sedere la umbra, cu udarea corpului, si sa nu ne lasam pacaliti de briza placuta a apei care diminueaza senzatia de arsita, dar nu ne protejeaza de efectele daunatoare ale razelor UV. Palariile sau sepcile cu cozoroc, tricourile si ochelarii de soare sunt si aici necesare, si nu este rau sa avem la indemana umbrele de plaja sau macar frunze uriase de brusturi. Umbrarele construite ad-hoc din crengi rupte din copaci sau din plante inalte rupte din imprejurimi sunt o solutie extrema si pot sa ne creeze surprize. Unele sunt alergogene, altele atrag zburatoarele sau oricum devin gunoaie, care ne dau de lucru la sfarsit, cand trebuie sa lasam locul curat si un sincer loc de "Buna ziua” pentru o reintoarcere sau pentru altii. Hotararea Guvernului 955/2004 prevede ca pe malurile raurilor si lacurilor administratiile locale vor amenaja stranduri. Oare cand va vedea batranul nostru Mures posibilitatea sa ne ofere acest dar? La ora actuala este o problema (inca) si protectia lui, ca sa nu redevina ghena de gunoi.

                               
                                               
Postat de:

NICOLAE IOSIF NEAGOI

Muzeul Etnografic Reghin

                                                             

Printr-o decizie a Comitetului executiv al fostei regiuni administrative Mures Autonomã Maghiarã, ia fiintã, cu data de 1 ianuarie 1960, Muzeul Etnografic Reghin, avându-l ca vrednic fondator pe etnograful Anton Badea care a pus bazele colectiei de etnografie pornind de la 64 de piese de port popular. Muzeul s-a nãscut din dorinta de a oferi vizitatorilor prilejul cunoasterii aspectelor variate ale civilizatiei poporului nostru dintr-o zona cu bogate traditii si valori de patrimoniu.
Fiind situat în centrul de interferentã a unor zone etnografice - Muresul Superior, zona Subcãlimanilor, Valea Gurghiului, Câmpia Transilvaniei - aria de cercetare a muzeului reghinean cuprinde peste 600 de asezãri rurale în judetul Mures si aprox. 300 de localitãti în judetele limitrofe.
An de an, prin munca asiduã a personalului din muzeu, prin campanii de cercetare si achizitii, zestrea patrimonialã a muzeului a sporit, ajungând la aproape 7000 de obiecte. În paralel, s-a constituit si arhiva care cuprinde pelicule documentare pe 16 mm, casete video, diapozitive alb-negru si color, mii de fotografii, schite, desene, relevee, fise de cercetare, cu ajutorul cãrora se realizeazã o imagine completã asupra trãsãturilor definitorii ale zonei reprezentate.
În 1966 se inaugureazã prima expozitie “Arta popularã în zona Vãii Gurghiului”, iar în 1972 a fost deschisã actuala expozitie, reorganizatã în 1991, cu tema “Unelte si tehnicã popularã din Valea Superioarã a Muresului si Câmpia Transilvaniei”.
Clãdirea ce adãposteste expozitia pavilionarã este înscrisã pe lista monumentelor istorice si de arhitecturã din Reghin. A fost construitã în 1892, folositã ca locuintã, apoi ca scoalã profesionalã si restauratã în perioada 1989-1990. Pe o suprafatã de 1 ha, în grãdina muzeului, s-a organizat sectia în aer liber cu 14 obiective – asezãri,  instalatii populare traditionale, bisericã de lemn, dându-se astfel imaginea unui sat. În cele douã case tãrãnesti sunt amenajate interioare traditionale, iar bisericuta este sfintitã si functionalã. Piesele de patrimoniu sunt depozitate corespunzãtor normelor de conservare; în functie de spatiu s-a realizat tipodimensionarea pieselor pe categorii de materiale si colectii.
Reorganizatã în 1991, expozitia “Uneltele si tehnici populare de Valea Muresului superior si din Câmpia Transilvaniei”, etaleazã în opt sãli, într-un circuit logic evolutiv, cele mai reprezentative obiecte din inventarul muzeului: ocupatii secundare si de bazã, mestesuguri, instalatii tehnice tãrãnesti si obiecte apartinând artei populare, ceramicã, mobilier, port popular si textile de interior.

Program: Luni - inchis ; Marti - Duminica : 09.00-17.00
545300 Reghin, jud. Mures
Str. Vânãtorilor nr. 51
tel/fax 0265-512571
email:  muzeureghin@yahoo.com
www.muzeureghin.xhost.ro


                   

Personalitati reghinene

Cazul dr. Eugen Nicoara

A fost una din personalitatile emblematice ale Reghinului, implicata activ si profund in toate dimensiunile vietii sociale. Un om de exceptie care, la jumatatea anilor \'50, a cazut victima luptei pentru acapararea puterii politice, lupta ce a ajuns sa capete forme de-a dreptul diabolice in intreaga tara. Raspandirea de zvonuri si acuze false, intimidarea fizica si amenintarile cu moartea la adresa unor lideri de opinie recunoscuti ca atare erau printre cele mai des folosite mijloace din \"logistica\" aruncata in lupta politica de Partidul Comunist din Romania. Distrugerea vechilor elite muresene - printre care si dr.Eugen Nicoara - a reprezentat primul obiectiv al comunistilor locali.
Cu putin timp in urma am intrat in posesia unei copii dupa un manuscris al dr. Eugen Nicoara, binecunoscuta personalitate reghineana. L-am citit cu interes si apoi l-am mai recitit inca de doua ori. De fiecare data descopeream amanunte noi. Coroborand informatiile din manuscris cu informatiile din presa locala a anilor 1945-1946 pe care le aveam deja si cu informatiile cuprinse in excelentul studiu al lui Ilie Frandas intitulat \"Dr. Eugen Nicoara in confruntarea cu regimul comunist\" (publicat in \"Reghinul cultural\" din 2004), am descoperit dimensiunea tragica a unei personalitati de exceptie. Cazul dr. Eugen Nicoara se incadreaza intr-un proces bine gandit, programat si planificat pe etape de catre regimul comunist pentru distrugerea vechilor elite stiintifice si culturale.
\"Aria calomniei\"
in varianta comunista
Comunistii erau constienti de faptul ca omul in general si intelectualul in special, nu poate avea o existenta autentica daca ii sunt rapite sau anulate atribute ce dau sens si implinire vietii sale: libertatea si spiritualitatea. Tocmai de aceea, anihilarea programata a unor dimensiuni ale existentei umane a reprezentat un scop bine definit al regimului comunist pentru ca viata intelectualului aflat intr-o perpetua teama si agonie, sa il transforma pe acesta intr-o simpla fiinta vietuitoare. Iar pentru un intelectual - dar nu numai pentru el - pierderea traditiilor, a libertatii de constiinta si opinie, a dreptului de a profesa, dar si a credintei, produce inevitabil moartea spirituala. In lupta pentru acapararea puterii politice, comunistii nu jucau dupa regulile obisnuite, ci dupa cele imprumutate din arsenalul NKVD-ului sovietic. Compromiterea unor personalitati locale a fost primul lor obiectiv. Printre persoanele vizate intr-o prima etapa, pentru a fi compromise in preajma alegerilor din 1946 au fost Ioan Bozdog, Emil Aurel Dandea si dr. Eugen Nicoara, adevarati si respectati formatori de opinie. Cel mai sugestiv in acest sens ramane cazul dr. Eugen Nicoara, un om care s-a dedicat trup si suflet operei de binefacere fata de comunitatea din Reghin careia ii apartinea si careia ii demonstrase prin fapte ca-i apartine. A ridicat prin eforturi proprii un spital, l-a dotat in mod corespunzator si a fost un medic exceptional pentru toti cei care i-au fost pacienti. O conduita exemplara ca om si ca medic l-au facut sa fie foarte apreciat si respectat de micuta comunitate reghineana. Tocmai de aceea, in cazul dr, Nicoara - un om de o mare competenta profesionala, dar si de o probitate morala exemplara - comunistii mureseni au considerat ca numai compromiterea sa ar putea sa-i scada din popularitatea de care se bucura.
\"In spatele dr. Nicoara
stau fruntasii manisti…\"
Campania impotriva sa a inceput pe data de 14 martie 1945 cand Garda populara maghiara l-a arestat si l-a prezentat sovieticilor ca pe un dusman al poporului. A fost insa eliberat la interventia personala a dr. Petru Groza intrucat Nicoara se cunostea foarte bine cu fratele Primului-ministru, Victor Groza, devenit prefect al judetului Mures. Campania impotriva dr. Nicoara a continuat insa cu si mai mare virulenta in anul urmator. Pe data de 6 august 1946, ziarul \"Ardealul Nou\", creatie a comunistilor mureseni, publicatie deghizata in \"ziar democrat si independent\" cum se autointitula, publica un articol intitulat \"Neomenia dr. Nicoara\". \"Dr. Nicoara ii arde de plimbari si propaganda in dauna democratiei, scria autorul articolului, iar bolnavii zac in spital fara nicio ingrijire\". \"Prin purtarea sa, continua acelasi autor facand referire tot la dr. Nicoara, a dat un exemplu de fals crestin, medic inconstient, un adevarat dusman al poporului. Populatia cinstita din Reghin stie ca in spatele dr. Nicoara stau fruntasii manisti care urasc adanc poporul\". Un grup sindical avandu-l in frunte pe un oarecare Tina Francisc, tigan din Gurghiu, a fost insarcinat sa cerceteze presupusele abuzuri ale dr. Nicoara impotriva unor pacienti din spital. Concomitent cu aceasta cercetare, campania de calomniere a continuat. Intr-un alt articol se arata: \"Delegatia condusa de dl. Tina s-a prezentat la spital. Dl. Nicoara i-a oferit dl. Tina 500.000 de lei pentru aranjarea chestiei\". Articolul era foarte bine plasat si in pagina. Deasupra articolului denigrator la adresa lui Eugen Nicoara, cu litere mari, un titlu \"incendiar\": \"Senzationalele declaratii ale generalului Aldea - mersul anchetei organizatiilor teroriste\". Impactul trebuia sa fie deosebit pentru cititori pentru ca mesajul subliminal transmis era acela unei legaturi posibile intre toti \"dusmanii poporului\", ori de unde si ori cine ar fi fost ei.
Retinere abuziva
Au urmat mereu alte abuzuri impotriva dr. Eugen Nicoara, de la unele de-a dreptul grosolane, la altele rafinate, menite sa-i distruga forta morala. In 1947 a fost pensionat fortat cu o pensie de mizerie, iar in 1950 i s-a nationalizat casa. Alte si alte confiscari abuzive si in cele din urma arestarea sa, pe data de 15 aprilie 1952, au venit sa intregeasca cortegiul de suferinte la care a fost supus doctorul. In cei doi ani de detentie care au urmat, a trecut prin inchisorile Ghencea, Fundulea, Delta Dunarii si Targu Mures. Chiar si sotia sa a fost arestata si inchisa pentru un timp. Dupa iesirea din inchisoare a dr. Eugen Nicoara, autoritatile reghinene au refuzat sa-i asigure un loc de munca asa cum ar fi fost firesc. Pentru a se putea intretine a lucrat un timp la Spitalul Sanmartin-Ciuc. Pe data de 9 februarie 1962, dr. Nicoara a fost arestat din nou pe motivul ca ar \"detine aur\". Dupa patru luni de retinere abuziva a fost eliberat, fara a i se restitui insa obiectele confiscate printre care si o frumoasa si interesanta colectie de monede vechi de aur si argint. Militia din Reghin, la indicatia conducerii locale a P.C.R., a trecut iar la intimidari si umilinte impotriva doctorului Nicoara. Pe data de 24 octombrie 1965 i-a fost retinut permisul de conducere auto pe care il avea de la data de 1 martie 1929, obligandu-l sa dea un nou examen. Nicoara a luat examenul, dar restituirea permisului a fost mereu amanata sub diferite pretexte. \"Indeplinesc toate conditiile cerute de lege si regulamenete, scria doctorul catre Milita locala. Vad bine, citesc si operez fara ochelari, dantura imi este intacta…nu pot sa inteleg amanarea pe care o intampin la eliberarea carnetului…\"
Dincolo de groapa
comuna a uitarii vinovate
Cu siguranta ca dr. Eugen Nicoara a fost un etern idealist care a crezut ca tot ceea ce i s-a intamplat a fost doar consecinta a invidiei de care fiecare om are parte in viata. Numai asa se explica perseverenta cu care a continuat sa faca memorii peste memorii conducerii locale de partid si de stat, diferitelor ministere aratand ca a fost victima unor abuzuri nemeritate. Toate acestea in speranta unei iluzorii dreptati. O lupta inegala, purtata intr-un mod idealist cu \"caracatita\" puterii comuniste. Cazul sau sau ramane insa in acelasi timp si unul emblematic in ceea ce priveste modul cum intelegea regimul comunist lupta de clasa cu - mai mult sau mai putin - adversarii sai politici: calomnierea, intimidarea si arestarea, iar cel mai adesea distrugerea psihica sau chiar fizica a acestora. Fata de un asemenea trecut istoric incarcat, din care volens-nolens am facut parte si la care uneori am fost mai mult sau mai putin partasi, un regim mereu scuzat si justificat, cred ca avem o minima datorie morala: se cuvine ca asemenea cazuri precum cel al dr. Eugen Nicoara sa fie scoase din groapa comuna a uitarii vinovate.

\"…Chiar pentru a nu lipsi de la munca mea de la spital, nu am primit sa fac parte din nici un parlament si nici politica activa nu am facut, din acest motiv, decat ca simplu membru al Partidului averescian (cu tovarasul Petru Groza), pana la scindare… . Dupa 1938 nu am mai facut nici o politica. In 1945 am fost invitat insistent de fratele d-lui Groza, medic si fost prefect, sa colaborez cu Frontul Plugarilor…\"
(Din autobiografia dr. Nicoara publicata de Ilie Frandas in lucrarea intitulata \"Dr. Eugen Nicoara in confruntarea cu regimul comunist\")

\"…In cursul vietii mele, din copilarie incepand pana in pragul celor optzeci de ani, am avut ocazia sa cunosc aproape pe toti barbatii de seama din aceasta parte a Ardealului, care barbati s-au distins prin munca depusa neincetat pentru ridicarea neamului lor pe teren social, cultural si national, manati fiind de iubirea lor de neam. Doresc cu dorinta mare sa amintesc aici, pe scurt macar, numele acestor vrednici barbati mureseni ca nu cumva prin trecerea timpului sa se faca cu totul uitati si nestiuti...Incerc sa indeplinesc acest deziderat pe masura posibilitatilor mele si cer iertare cititorilor pentru faptul ca nu am putut face mai mult…\"
(Din manuscrisul dr. Eugen Nicoara)

Personalitati reghinene

Despre doctorul Eugen Nicoară

Istoric:

La 6 ianuarie 1893, se năştea cel ce avea să devină unul din cei mai mari oameni de cultură ai ţinutului Reghinului, Eugen Nicoară. Părinţii săi, preotul Grigore Nicoară din Râpa de Sus şi fiica preotului Ioan Petra din Ibăneşti, şi-au îndreptat fiul spre cele mai bune şcoli ale vremii. Îşi ia doctoratul în medicină în anul 1918 la Budapesta, practicând apoi, în paralel, atât meseria de medic cât şi cea de luminător al neamului său. La 19 februarie 1923 este ales preşedinte al Astrei reghinene, funcţie de care se achită cu cinste înfiinţând mai multe biblioteci săteşti, implicându-se în programele de învăţământ ale şcolilor, promovează acţiuni de educaţie extraşcolară în direcţia economiei casnice, economiei rurale şi a instrucţiei sanitare. Înfiinţează mai multe cămine culturale, organizează serbări şi conferinţe. Îşi aduce contribuţia la ridicarea mai multor biserici şi troiţe, se ocupă personal de construcţia spitalului şi a casei de cultură din Reghin care astăzi îi poartă numele. Acţiunile lui în această funcţie, au depăşit aria regiunii, ajungând în Bicazul Ardelean, Valea Jidanului şi Dămuc, localităţi aflate astăzi în judeţul Neamţ. În cadrul Asociaţiunii tipăreşte mai multe broşuri cu tematică medicală şi lucrări cu alte teme, ca:

- Figuri mureşene, 1933
- Chiuituri, obiceiuri de nuntă din judeţul Mureş, 1936
- Murăş, Murăş apă lină... literatură populară din regiunea Murăşului de Sus, împreună cu prietenul său Vasile Netea. Numărul lucrărilor publicate de Eugen Nicoară s-a ridicat la 160. În plan politic activează în cadrul Partidului Naţional Creştin, creat în anul 1935 prin fuziunea Ligii Apărării Naţional-Creştine, înfiinţată de A.C.Cuza în anul 1923, cu Partidul Naţional-Agrar, condus de Octavian Goga. La data de 5 ianuarie 1938, este instalat în funcţia de prefect al judeţului Mureş. Pentru activitatea sa a fost premiat şi decorat cu:
- Ordinul „Steaua României“ cl. I
- Meritul cultural
        -Premiul Academiei Române „Năsturel Herescu“.
A călătorit mult în Europa, a avut legături cu oameni de ştiinţă, cu oameni politici şi cu o mulţime de oameni simpli din jurul Reghinului, pe care i-a tratat ca medic şi i-a sfătuit ca om de spirit. Astfel a devenit unul din cele mai populare personaje ale acestui meleag, în deceniul 3 al secolului al XX-lea. În Reghin a construit spitalul, casa de cultură care astăzi îi poartă numele şi alte clădiri, iar în localităţile din împrejurime a contribuit la ridicarea unor biserici şi cămine culturale. Era un om de ştiinţă şi un om de spirit, în acelaşi timp. Cu toată această laborioasă activitate, începând cu anul 1940, această personalitate marcantă a fost tratată într-un mod inuman şi barbar fiind urmărit şi arestat, apoi eliberat, după care pleacă la Braşov, unde între anii 1942-1943 conduce spitalul „Gh. Mârzescu“. Întorcându-se în Reghin, autorităţile comuniste îl tratează cu dispreţ, confiscându-i averea şi dreptul de a-şi manifesta liber spiritul său creştin. La 3 mai 1985, sărac şi supărat, se stinge un spirit a cărui lumină rămâne în memoria comunităţilor din jurul Reghinului, pentru veşnicie.