A luptat în ambele războaie mondiale. În Primul Război Mondial a fost loial până la capăt statului austro-ungar. În cel de-al Doilea Război Mondial, a fost loial statului român. A fost însă înainte de toate un profesionist al armelor. Ofiţer de excepţie, cu o riguroasă şi solidă formaţie şi pregătire militară, generalul de corp de armată Hugo Schwab - originar din Reghin - a demonstrat competenţă, dăruire şi sacrificiu de sine. Un adevărat militar profesionist, dar şi un caz aparte, tragic şi demn, un adevărat model peste timp.
A preferat moartea
Născut la Reghin, în 1887, Hugo Schwab, tânăr ofiţer de carieră în armata austro-ungară, a căzut prizonier la ruşi, pe frontul din Galiţia, în noiembrie 1914. După patru ani de prizonierat, în anul 1918 s-a reîntors în Transilvania cu trenul prizonierilor de război austro-ungari ce se repatriau din Rusia, după Pacea de la Brest-Litowsk. Sfârşitul războiului l-a găsit căpitan în rezervă, dar a fost reintegrat la cerere, în 1919, în armata română. Până în anul 1921 s-a aflat în garnizoana Târgu-Mureş, iar ulterior a comandat diferite subunităţi şi unităţi la Turda şi Alba-Iulia. În 1931 - timp de un an - s-a aflat din nou la Târgu-Mureş, în cadrul corpului de comandă şi stat major al Regimentului 82 infanterie. Colonel din 1928, Hugo Schwab a fost avansat general de brigadă în 1935, iar câteva luni mai târziu general de divizie. În anul 1941 a început participarea sa, la campania din Rusia, cu Divizia 9 infanterie. Pe data de 24 august 1944, la o zi după întoarcerea armelor împotriva Germaniei şi trecerea armatei române de partea aliaţilor, Hugo Schwab se afla la comanda Corpului 7 Munte al cărui punct de comandă se afla la mânăstirea Văratec. Conştient de faptul că datorită originii sale germane va fi luat prizonier de ruşi - mai târziu s-a aflat că era trecut de ruşi pe lista criminalilor de război - generalul a preferat să se sinucidă. A făcut acest lucru cât se poate de discret şi fără să lase nicio explicaţie scrisă, dar care a putut fi dedusă logic din atitudinea ulterioară a sovieticlor faţă de cei de origine etnică germană. Generalul Hugo Schwab este înmormântat la mânăstirea Agapia, în Moldova, iar mormântul său poartă o cruce ortodoxă de lemn, pe care scrie simplu: “Eroul general Hugo Schwab, mort la 24.08.1944”.
Loialităţi successive
În timpul celui de-al doilea război mondial un important număr de cetăţeni români, de naţionalitate română, maghiară sau germană au luptat, fie ca voluntari, fie ca militari activi în cadrul altor armate. Wehrmacht, armata sovietică, armata maghiară sau armata română, au fost cele care - potrivit convingerilor personale - i-au primit în organica lor. Până la sfârşitul anului 1943, mai mult de 60.000 de tineri germani - cetăţeni români din România - s-au înrolat în unităţile Waffen SS şi aproximativ 15.000 în Wehrmacht şi Organizaţia "Todt". Cei mai mulţi dintre cei înrolaţi în Waffen SS, au servit în Divizia 8 cavalerie SS "Florian Geyer", Divizia 11 voluntari SS Panzer Grenadier "Nordland", Divizia 17 voluntari SS Panzer Grenadier "Götz von Berlichingen", Divizia 18 voluntari Panzer Grenadier "Horst Wessel" şi Divizia 7 munte SS "Prinz Eugen". Spre sfârşitul războiului, mulţi etnici germani din România au fost folosiţi pentru a completa golurile unor unităţi germane aflate în diferite coltuţi ale Europei. Totuşi, au fost şi mulţi etnici germani care nu au părăsit armata română, cei mai cunoscuţi fiind generalii Hugo Schwab - ce a comandat între 1941-1944, pe rând, Divizia 9 infanterie, Corpul 3 armată, Corpul de Munte şi Corpul 7 armată - şi generalul Carol Schmidt care a comandat Divizia 19 infanterie, între iunie 1941-martie 1943.
Românii în unităţi speciale
Unul dintre cele mai mari grupuri de comando SS românesc (din cele trei create) a fost organizat pe lângă unitatea specială denumita SS Jagdverbaende "Südost", comandată de celebrul Standartenführer SS Otto Skorzeny, şi a fost dislocat la Stockerau Hollabrun, lângă Viena. Era preconizată utilizarea acestei unităţi pentru misiuni de sabotaj în spatele liniilor sovietice, în timpul ofensivei plănuite de Armata 6 SS de tancuri în Ungaria, în cursul lunii martie 1945. Ofensiva fiind ulterior anulată, personalul antrenat al subunităţii româneşti a fost utilizat în acţiuni de mică anvergură împotriva trupelor sovietice în timpul ultimelor săptămâni de război. Instruită de către Abwehr - serviciul de informaţii al Wermacht (armata germană) - o altă subunitate românească a fost pregătită într-o tabără de lângă Viena. Parte din personalul acestei subunităţi a fost paraşutată în ultimele luni de război în spatele liniilor sovietice, unde au desfăşurat acţiuni de sabotaj, iar ulterior, după încheierea războiului, tabăra a fost preluată de americani şi folosită în timpul Războiului Rece împotriva sovieticilor. Odată cu instructorii au fost preluaţi şi o parte dintre cei ce se instruiseră acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu