În preajma anului 1949, câţiva mureşeni curajoşi s-au retras în apropierea Munţilor Călimani şi au încercat să constituie o formă de rezistenţă anticomunistă. Aveau avantajul cunoaşterii zonei montane, dar erau slab pregătiţi şi dotaţi cu armament. Zona a fost împânzită cu informatori deghizaţi în ciobani şi cu miliţieni deghizaţi în pădurari. Anihilarea acestora a fost o problemă destul de dificilă pentru forţele de ordine, dar ea a fost rezolvată cu concursul conjugat al forţelor de Securitate şi Miliţie, precum şi al unor forţe venite de la Bucureşti. Printre cei sosiţi din Capitală era şi celebrul Eugen Alimănescu, un poliţist erou - devenit miliţian - al luptelor cu bandiţii. În momentul de faţă - în lipsa mai multor documente relevante - este încă greu de spus, cât a fost rezistenţă anticomunistă şi cât banditism în acţiunile celor din Călimani.
Filajul şi culegerea de informaţii, premergătoare acţiunilor din Călimani
Prin ordinul nr. 112/69172 din 8.12.1948 al Direcţiei Generale a Securităţii Poporului (DGSP), se transmitea Serviciului de Securitate din Târgu-Mureş - prin intermediul Regionalei de Securitate Cluj - ordinul circular nr. 1 din 11.12.1948. Mai marii de la Bucureşti solicitau să fie informaţi asupra mai multor aspecte de interes general, precum şi asupra aspectelor privind acţiunile partidelor recent interzise. În acest sens, se solicita spre exemplu a se afla “cine sunt persoanele de încredere din teritoriu însărcinate să raporteze la centru (PNL Bucureşti - n.a.), rezultatele activităţii lor în teritoriu, ce instrucţiuni li s-au dat de la Bucureşti, deplasările şi activitatea lor după primirea instrucţiunilor de la Bucureşti”. Promptă, pe data de 27.03.1949, cu adresa nr. 1/3990, Securitatea mureşeană raporta la Bucureşti, prin intermediul aceleiaşi Regionale Cluj căreia i se subordona ierarhic, faptul că “am organizat o reţea informativă, dând instrucţiuni informatorilor în această problemă pentru a putea urmări cât mai aproape activitatea acestora (delegaţilor PNL din teritoriu - n.a.)…” În dosarul cu problema “Bande” (1948) - adresa cu nr. 1/16051 din august 1949 - întocmită de Serviciul local de securitate din Târgu-Mureş, printre mai mult sau mai puţin anonimii Covrig Vasile din Vătava (implicat în mişcarea legionară), Toderic Gheorghe, tot din Vătava, care se făcea vinovat de legături cu Covrig Gheorghe sau de urmăritul naţional Cristea Petru din Topliţa care se făcea vinovat de împuşcarea în 1946 a doi funcţionari din Gărzile Populare, am remarcat şi numele omului de cultură mureşean Vasile Netea. Motivul? Netea, potrivit menţiunilor Securităţii mureşene, “la afirmaţiile (care ?) făcute de Toderic, s-a ataşat… (Netea - n.a.) a fost semnalat la locul numit Poiana Rusca din munţii Răstoliţei”.
Problema bandelor din Călimani era însă una cât se poate de presantă, aşa că pe data de 13 septembrie 1949, a sosit de la Bucureşti căpitanul Eugen Alimănescu (Direcţia Generală a Miliţiei), care împreună cu căpitanul de miliţie Ioan Sasu (comandantul Miliţiei Judeţului Mureş) şi sublocotenentul Constantin Radu din partea Serviciului de Securitate Târgu-Mureş au convenit măsurile ce trebuiau luate grabnic pentru anihilarea bandelor….
Va urma .
Va recomand sa cititi si interviul cu Ovidiu Dan, mureseanul de la Microsoft,pe care il gasiti aici
Lectura placuta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu