Personalitati reghinene

Despre doctorul Eugen Nicoară

Istoric:

La 6 ianuarie 1893, se năştea cel ce avea să devină unul din cei mai mari oameni de cultură ai ţinutului Reghinului, Eugen Nicoară. Părinţii săi, preotul Grigore Nicoară din Râpa de Sus şi fiica preotului Ioan Petra din Ibăneşti, şi-au îndreptat fiul spre cele mai bune şcoli ale vremii. Îşi ia doctoratul în medicină în anul 1918 la Budapesta, practicând apoi, în paralel, atât meseria de medic cât şi cea de luminător al neamului său. La 19 februarie 1923 este ales preşedinte al Astrei reghinene, funcţie de care se achită cu cinste înfiinţând mai multe biblioteci săteşti, implicându-se în programele de învăţământ ale şcolilor, promovează acţiuni de educaţie extraşcolară în direcţia economiei casnice, economiei rurale şi a instrucţiei sanitare. Înfiinţează mai multe cămine culturale, organizează serbări şi conferinţe. Îşi aduce contribuţia la ridicarea mai multor biserici şi troiţe, se ocupă personal de construcţia spitalului şi a casei de cultură din Reghin care astăzi îi poartă numele. Acţiunile lui în această funcţie, au depăşit aria regiunii, ajungând în Bicazul Ardelean, Valea Jidanului şi Dămuc, localităţi aflate astăzi în judeţul Neamţ. În cadrul Asociaţiunii tipăreşte mai multe broşuri cu tematică medicală şi lucrări cu alte teme, ca:

- Figuri mureşene, 1933
- Chiuituri, obiceiuri de nuntă din judeţul Mureş, 1936
- Murăş, Murăş apă lină... literatură populară din regiunea Murăşului de Sus, împreună cu prietenul său Vasile Netea. Numărul lucrărilor publicate de Eugen Nicoară s-a ridicat la 160. În plan politic activează în cadrul Partidului Naţional Creştin, creat în anul 1935 prin fuziunea Ligii Apărării Naţional-Creştine, înfiinţată de A.C.Cuza în anul 1923, cu Partidul Naţional-Agrar, condus de Octavian Goga. La data de 5 ianuarie 1938, este instalat în funcţia de prefect al judeţului Mureş. Pentru activitatea sa a fost premiat şi decorat cu:
- Ordinul „Steaua României“ cl. I
- Meritul cultural
        -Premiul Academiei Române „Năsturel Herescu“.
A călătorit mult în Europa, a avut legături cu oameni de ştiinţă, cu oameni politici şi cu o mulţime de oameni simpli din jurul Reghinului, pe care i-a tratat ca medic şi i-a sfătuit ca om de spirit. Astfel a devenit unul din cele mai populare personaje ale acestui meleag, în deceniul 3 al secolului al XX-lea. În Reghin a construit spitalul, casa de cultură care astăzi îi poartă numele şi alte clădiri, iar în localităţile din împrejurime a contribuit la ridicarea unor biserici şi cămine culturale. Era un om de ştiinţă şi un om de spirit, în acelaşi timp. Cu toată această laborioasă activitate, începând cu anul 1940, această personalitate marcantă a fost tratată într-un mod inuman şi barbar fiind urmărit şi arestat, apoi eliberat, după care pleacă la Braşov, unde între anii 1942-1943 conduce spitalul „Gh. Mârzescu“. Întorcându-se în Reghin, autorităţile comuniste îl tratează cu dispreţ, confiscându-i averea şi dreptul de a-şi manifesta liber spiritul său creştin. La 3 mai 1985, sărac şi supărat, se stinge un spirit a cărui lumină rămâne în memoria comunităţilor din jurul Reghinului, pentru veşnicie.