Personalitati reghinene

Cazul dr. Eugen Nicoara

A fost una din personalitatile emblematice ale Reghinului, implicata activ si profund in toate dimensiunile vietii sociale. Un om de exceptie care, la jumatatea anilor \'50, a cazut victima luptei pentru acapararea puterii politice, lupta ce a ajuns sa capete forme de-a dreptul diabolice in intreaga tara. Raspandirea de zvonuri si acuze false, intimidarea fizica si amenintarile cu moartea la adresa unor lideri de opinie recunoscuti ca atare erau printre cele mai des folosite mijloace din \"logistica\" aruncata in lupta politica de Partidul Comunist din Romania. Distrugerea vechilor elite muresene - printre care si dr.Eugen Nicoara - a reprezentat primul obiectiv al comunistilor locali.
Cu putin timp in urma am intrat in posesia unei copii dupa un manuscris al dr. Eugen Nicoara, binecunoscuta personalitate reghineana. L-am citit cu interes si apoi l-am mai recitit inca de doua ori. De fiecare data descopeream amanunte noi. Coroborand informatiile din manuscris cu informatiile din presa locala a anilor 1945-1946 pe care le aveam deja si cu informatiile cuprinse in excelentul studiu al lui Ilie Frandas intitulat \"Dr. Eugen Nicoara in confruntarea cu regimul comunist\" (publicat in \"Reghinul cultural\" din 2004), am descoperit dimensiunea tragica a unei personalitati de exceptie. Cazul dr. Eugen Nicoara se incadreaza intr-un proces bine gandit, programat si planificat pe etape de catre regimul comunist pentru distrugerea vechilor elite stiintifice si culturale.
\"Aria calomniei\"
in varianta comunista
Comunistii erau constienti de faptul ca omul in general si intelectualul in special, nu poate avea o existenta autentica daca ii sunt rapite sau anulate atribute ce dau sens si implinire vietii sale: libertatea si spiritualitatea. Tocmai de aceea, anihilarea programata a unor dimensiuni ale existentei umane a reprezentat un scop bine definit al regimului comunist pentru ca viata intelectualului aflat intr-o perpetua teama si agonie, sa il transforma pe acesta intr-o simpla fiinta vietuitoare. Iar pentru un intelectual - dar nu numai pentru el - pierderea traditiilor, a libertatii de constiinta si opinie, a dreptului de a profesa, dar si a credintei, produce inevitabil moartea spirituala. In lupta pentru acapararea puterii politice, comunistii nu jucau dupa regulile obisnuite, ci dupa cele imprumutate din arsenalul NKVD-ului sovietic. Compromiterea unor personalitati locale a fost primul lor obiectiv. Printre persoanele vizate intr-o prima etapa, pentru a fi compromise in preajma alegerilor din 1946 au fost Ioan Bozdog, Emil Aurel Dandea si dr. Eugen Nicoara, adevarati si respectati formatori de opinie. Cel mai sugestiv in acest sens ramane cazul dr. Eugen Nicoara, un om care s-a dedicat trup si suflet operei de binefacere fata de comunitatea din Reghin careia ii apartinea si careia ii demonstrase prin fapte ca-i apartine. A ridicat prin eforturi proprii un spital, l-a dotat in mod corespunzator si a fost un medic exceptional pentru toti cei care i-au fost pacienti. O conduita exemplara ca om si ca medic l-au facut sa fie foarte apreciat si respectat de micuta comunitate reghineana. Tocmai de aceea, in cazul dr, Nicoara - un om de o mare competenta profesionala, dar si de o probitate morala exemplara - comunistii mureseni au considerat ca numai compromiterea sa ar putea sa-i scada din popularitatea de care se bucura.
\"In spatele dr. Nicoara
stau fruntasii manisti…\"
Campania impotriva sa a inceput pe data de 14 martie 1945 cand Garda populara maghiara l-a arestat si l-a prezentat sovieticilor ca pe un dusman al poporului. A fost insa eliberat la interventia personala a dr. Petru Groza intrucat Nicoara se cunostea foarte bine cu fratele Primului-ministru, Victor Groza, devenit prefect al judetului Mures. Campania impotriva dr. Nicoara a continuat insa cu si mai mare virulenta in anul urmator. Pe data de 6 august 1946, ziarul \"Ardealul Nou\", creatie a comunistilor mureseni, publicatie deghizata in \"ziar democrat si independent\" cum se autointitula, publica un articol intitulat \"Neomenia dr. Nicoara\". \"Dr. Nicoara ii arde de plimbari si propaganda in dauna democratiei, scria autorul articolului, iar bolnavii zac in spital fara nicio ingrijire\". \"Prin purtarea sa, continua acelasi autor facand referire tot la dr. Nicoara, a dat un exemplu de fals crestin, medic inconstient, un adevarat dusman al poporului. Populatia cinstita din Reghin stie ca in spatele dr. Nicoara stau fruntasii manisti care urasc adanc poporul\". Un grup sindical avandu-l in frunte pe un oarecare Tina Francisc, tigan din Gurghiu, a fost insarcinat sa cerceteze presupusele abuzuri ale dr. Nicoara impotriva unor pacienti din spital. Concomitent cu aceasta cercetare, campania de calomniere a continuat. Intr-un alt articol se arata: \"Delegatia condusa de dl. Tina s-a prezentat la spital. Dl. Nicoara i-a oferit dl. Tina 500.000 de lei pentru aranjarea chestiei\". Articolul era foarte bine plasat si in pagina. Deasupra articolului denigrator la adresa lui Eugen Nicoara, cu litere mari, un titlu \"incendiar\": \"Senzationalele declaratii ale generalului Aldea - mersul anchetei organizatiilor teroriste\". Impactul trebuia sa fie deosebit pentru cititori pentru ca mesajul subliminal transmis era acela unei legaturi posibile intre toti \"dusmanii poporului\", ori de unde si ori cine ar fi fost ei.
Retinere abuziva
Au urmat mereu alte abuzuri impotriva dr. Eugen Nicoara, de la unele de-a dreptul grosolane, la altele rafinate, menite sa-i distruga forta morala. In 1947 a fost pensionat fortat cu o pensie de mizerie, iar in 1950 i s-a nationalizat casa. Alte si alte confiscari abuzive si in cele din urma arestarea sa, pe data de 15 aprilie 1952, au venit sa intregeasca cortegiul de suferinte la care a fost supus doctorul. In cei doi ani de detentie care au urmat, a trecut prin inchisorile Ghencea, Fundulea, Delta Dunarii si Targu Mures. Chiar si sotia sa a fost arestata si inchisa pentru un timp. Dupa iesirea din inchisoare a dr. Eugen Nicoara, autoritatile reghinene au refuzat sa-i asigure un loc de munca asa cum ar fi fost firesc. Pentru a se putea intretine a lucrat un timp la Spitalul Sanmartin-Ciuc. Pe data de 9 februarie 1962, dr. Nicoara a fost arestat din nou pe motivul ca ar \"detine aur\". Dupa patru luni de retinere abuziva a fost eliberat, fara a i se restitui insa obiectele confiscate printre care si o frumoasa si interesanta colectie de monede vechi de aur si argint. Militia din Reghin, la indicatia conducerii locale a P.C.R., a trecut iar la intimidari si umilinte impotriva doctorului Nicoara. Pe data de 24 octombrie 1965 i-a fost retinut permisul de conducere auto pe care il avea de la data de 1 martie 1929, obligandu-l sa dea un nou examen. Nicoara a luat examenul, dar restituirea permisului a fost mereu amanata sub diferite pretexte. \"Indeplinesc toate conditiile cerute de lege si regulamenete, scria doctorul catre Milita locala. Vad bine, citesc si operez fara ochelari, dantura imi este intacta…nu pot sa inteleg amanarea pe care o intampin la eliberarea carnetului…\"
Dincolo de groapa
comuna a uitarii vinovate
Cu siguranta ca dr. Eugen Nicoara a fost un etern idealist care a crezut ca tot ceea ce i s-a intamplat a fost doar consecinta a invidiei de care fiecare om are parte in viata. Numai asa se explica perseverenta cu care a continuat sa faca memorii peste memorii conducerii locale de partid si de stat, diferitelor ministere aratand ca a fost victima unor abuzuri nemeritate. Toate acestea in speranta unei iluzorii dreptati. O lupta inegala, purtata intr-un mod idealist cu \"caracatita\" puterii comuniste. Cazul sau sau ramane insa in acelasi timp si unul emblematic in ceea ce priveste modul cum intelegea regimul comunist lupta de clasa cu - mai mult sau mai putin - adversarii sai politici: calomnierea, intimidarea si arestarea, iar cel mai adesea distrugerea psihica sau chiar fizica a acestora. Fata de un asemenea trecut istoric incarcat, din care volens-nolens am facut parte si la care uneori am fost mai mult sau mai putin partasi, un regim mereu scuzat si justificat, cred ca avem o minima datorie morala: se cuvine ca asemenea cazuri precum cel al dr. Eugen Nicoara sa fie scoase din groapa comuna a uitarii vinovate.

\"…Chiar pentru a nu lipsi de la munca mea de la spital, nu am primit sa fac parte din nici un parlament si nici politica activa nu am facut, din acest motiv, decat ca simplu membru al Partidului averescian (cu tovarasul Petru Groza), pana la scindare… . Dupa 1938 nu am mai facut nici o politica. In 1945 am fost invitat insistent de fratele d-lui Groza, medic si fost prefect, sa colaborez cu Frontul Plugarilor…\"
(Din autobiografia dr. Nicoara publicata de Ilie Frandas in lucrarea intitulata \"Dr. Eugen Nicoara in confruntarea cu regimul comunist\")

\"…In cursul vietii mele, din copilarie incepand pana in pragul celor optzeci de ani, am avut ocazia sa cunosc aproape pe toti barbatii de seama din aceasta parte a Ardealului, care barbati s-au distins prin munca depusa neincetat pentru ridicarea neamului lor pe teren social, cultural si national, manati fiind de iubirea lor de neam. Doresc cu dorinta mare sa amintesc aici, pe scurt macar, numele acestor vrednici barbati mureseni ca nu cumva prin trecerea timpului sa se faca cu totul uitati si nestiuti...Incerc sa indeplinesc acest deziderat pe masura posibilitatilor mele si cer iertare cititorilor pentru faptul ca nu am putut face mai mult…\"
(Din manuscrisul dr. Eugen Nicoara)